știolfăit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) cio~, șto~ / Pl: ~uri / E: știolfă] (Mun) 1-2 Știolfăială (1-2). 3 Molfăială.

știolfăit², ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) cio~, șto~ / Pl: ~iți, ~e / E: știolfăi] (Mun) 1 Ud. 2 Murdar de noroi¹. 3 Care abia molfăie mâncarea în gingii. 4 Care vorbește nedeslușit. 5 Știrb (1). 6 (Pex) Bătrân (9).

ștolfăit¹ sn vz știolfăit¹

ștolfăit², ~ă a vz știolfăit²

știolfăit¹, știolfăituri, s.n. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi. 2. molfăială.

știolfăit², -ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbește anevoie, nedeslușit. 4. știrb; bătrân.