opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

ȘTIFTUIT, -Ă, știftuiți, -te, adj. Fixat cu știfturi. – V. știftui.

ȘTIFTUIT, -Ă, știftuiți, -te, adj. Fixat cu știfturi. – V. știftui.

știftuit, ~ă a [At: DM / Pl: ~iți, ~e / E: știftui] 1-2 Fixat cu știfturi (1-2).

ȘTIFTUI, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.

ȘTIFTUI, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui.

știftui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: știft + -ui] 1-2 A fixa cu știfturi (1-2).

A ȘTIFTUI ~iesc tranz. (obiecte de încălțăminte sau piese de metal) A bate sau a prinde în știfturi. /știft + suf. ~ui

Ortografice DOOM

știftui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiesc, 3 sg. știftuiește, imperf. 1 știftuiam; conj. prez. 1 sg. să știftuiesc, 3 să știftuiască

știftui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiesc, imperf. 3 sg. știftuia; conj. prez. 3 să știftuiască

știftui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știftuiesc, imperf. 3 sg. știftuia; conj. prez. 3 sg. și pl. știftuiască

Intrare: știftuit
știftuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știftuit
  • știftuitul
  • știftuitu‑
  • știftuită
  • știftuita
plural
  • știftuiți
  • știftuiții
  • știftuite
  • știftuitele
genitiv-dativ singular
  • știftuit
  • știftuitului
  • știftuite
  • știftuitei
plural
  • știftuiți
  • știftuiților
  • știftuite
  • știftuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: știftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știftui
  • știftuire
  • știftuit
  • știftuitu‑
  • știftuind
  • știftuindu‑
 singular plural
  • știftuiește
  • știftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știftuiesc
 (să)
  • știftuiesc
  • știftuiam
  • știftuii
  • știftuisem
a II-a (tu)
  • știftuiești
 (să)
  • știftuiești
  • știftuiai
  • știftuiși
  • știftuiseși
a III-a (el, ea)
  • știftuiește
 (să)
  • știftuiască
  • știftuia
  • știftui
  • știftuise
plural I (noi)
  • știftuim
 (să)
  • știftuim
  • știftuiam
  • știftuirăm
  • știftuiserăm
  • știftuisem
a II-a (voi)
  • știftuiți
 (să)
  • știftuiți
  • știftuiați
  • știftuirăți
  • știftuiserăți
  • știftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • știftuiesc
 (să)
  • știftuiască
  • știftuiau
  • știftuiră
  • știftuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

știftuit, știftuităadjectiv

  • 1. Fixat cu știfturi. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi știftui DEX '09 DEX '98

știftui, știftuiescverb

  • 1. A pune știfturi. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Știft + -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.