7 definiții pentru ștanțator

Explicative DEX

ȘTANȚATOR, -OARE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.

ȘTANȚATOR, -OARE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.

ștanțator, ~oare smf [At: SCÎNTEIA 1960, nr. 4860 / Pl: ~i, ~oare / E: ștanța + -tor] Muncitor care lucrează la ștanțe (1-3).

ȘTANȚATOR, -OARE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor].

ȘTANȚATOR, -OARE s. m. f. muncitor care execută operații de ștanțare. (< ștanța + -tor)

Ortografice DOOM

ștanțator s. m., pl. ștanțatori

ștanțator s. m., pl. ștanțatori

ștanțator s. m., pl. ștanțatori

Intrare: ștanțator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștanțator
  • ștanțatorul
  • ștanțatoru‑
plural
  • ștanțatori
  • ștanțatorii
genitiv-dativ singular
  • ștanțator
  • ștanțatorului
plural
  • ștanțatori
  • ștanțatorilor
vocativ singular
  • ștanțatorule
plural
  • ștanțatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștanțator, ștanțatorisubstantiv masculin
ștanțatoare, ștanțatoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor (muncitoare) care lucrează la ștanțe. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Ștanța + -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.