opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

ȘPĂLTUIRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui.

ȘPĂLTUIRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui.

șpăltuire sf [At: DT / V: ~Ițu~ / Pl: ~ri / E: șpăltui] (Tăb) Operație de despicare în grosime a pieilor, în procesul de prelucrare Si: șpăltuit.

ȘPĂLTUI, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.

ȘPĂLTUI, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.

spăltui v vz șpăltui

șpăltui vt [At: NOM. MIN. I, 382 / V: sp~, ~Ițui / Pzi: ~esc / E: ger spalten] (Tăb;i. piei) A supune șpăltuirii.

șpălțui v vz șpăltui

șpălțuire sf vz șpăltuire

ȘPĂLTUI, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. Mașină de șpăltuit.

A ȘPĂLTUI ~iesc tranz. (piei) A despica în grosime în procesul prelucrării. /<germ. spalten

Ortografice DOOM

șpăltuire s. f., g.-d. art. șpăltuirii; pl. șpăltuiri corectat(ă)

șpăltuire s. f., g.-d. art. șpăltuirii; pl. șpăltuiri corectat(ă)

șpăltuire s. f., g.-d. art. șpăltuirii; pl. șpăltuiri

șpăltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiesc, 3 sg. șpăltuiește, imperf. 1 șpăltuiam; conj. prez. 1 sg. să șpăltuiesc, 3 să șpăltuiască

șpăltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiesc, imperf. 3 sg. șpăltuia; conj. prez. 3 să șpăltuiască

șpăltui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiesc, imperf. 3 sg. șpăltuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăltuiască

Sinonime

ȘPĂLTUIRE s. despicare. (ă pieilor.)

Intrare: șpăltuire
șpăltuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpăltuire
  • șpăltuirea
plural
  • șpăltuiri
  • șpăltuirile
genitiv-dativ singular
  • șpăltuiri
  • șpăltuirii
plural
  • șpăltuiri
  • șpăltuirilor
vocativ singular —
plural —
șpălțuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șpăltui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpăltui
  • șpăltuire
  • șpăltuit
  • șpăltuitu‑
  • șpăltuind
  • șpăltuindu‑
 singular plural
  • șpăltuiește
  • șpăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpăltuiesc
 (să)
  • șpăltuiesc
  • șpăltuiam
  • șpăltuii
  • șpăltuisem
a II-a (tu)
  • șpăltuiești
 (să)
  • șpăltuiești
  • șpăltuiai
  • șpăltuiși
  • șpăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • șpăltuiește
 (să)
  • șpăltuiască
  • șpăltuia
  • șpăltui
  • șpăltuise
plural I (noi)
  • șpăltuim
 (să)
  • șpăltuim
  • șpăltuiam
  • șpăltuirăm
  • șpăltuiserăm
  • șpăltuisem
a II-a (voi)
  • șpăltuiți
 (să)
  • șpăltuiți
  • șpăltuiați
  • șpăltuirăți
  • șpăltuiserăți
  • șpăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpăltuiesc
 (să)
  • șpăltuiască
  • șpăltuiau
  • șpăltuiră
  • șpăltuiseră
spăltui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șpălțui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șpăltuire, șpăltuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi șpăltui DEX '09 DEX '98

șpăltui, șpăltuiescverb

  • 1. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mașină de șpăltuit. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.