șpronț sn [At: AV, 15 / V: (reg) șpir~ (A: nct), ~ranț, ștr~ / Pl: ~uri / E: ns cf șpirholț] 1 (Buc; Mol) Buștean ale cărui capete au fost rotunjite cu toporul. 2 (Buc; Trs; îlv) A face ~ranț A șpronța (1). 3 (Reg; îf șpironț) Capăt teșit al unui buștean. 4 (Mol; îf ștronț) Capătul mai gros al unui buștean.

șpironț sn vz șpronț

șpranț sn vz șpronț

ștronț³ sn vz șpronț

șpronț, șpronțuri, s.n. (reg.) 1. buștean ale cărui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (în forma: șpironț) capăt ieșit al unui butuc. 3. (în forma: ștronț) capătul mai gros al unui buștean.