șprițuială¹ sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ieli / E: șprițui¹ + -eală] (Reg) Șprițuire¹.

șprițuială² sf [At: A V, 15 / V: (reg) sp~ / Pl: ~ieli / E: șprițui² + -eală] (Reg) 1-2 Șprițuire² (1-2).

sprițuială sf vz șprițuială²

șprițuială¹, șprițuieli, s.f. (reg.) amestecare a vinului cu sifon sau cu apă minerală.

șprițuială², șprițuieli, s.f. (reg.; în exploatarea lemnului) udare cu apă a ulucului (jilipului), pentru a ușura alunecarea buștenilor.