șoșăială sf [At: SCRIBAN, D. 1285 / Pl: ~ieli / E: șoșăi + -eală] (Reg) 1 Șopot¹. 2 Șoptire (1).

șoșăi v vz șoșoi²

șóșăĭ și -ăĭésc, șoșăĭală, V. șușuĭ.

șușuĭálă f., pl. ĭelĭ. Rar. Acțiunea de a șușui (foșnet, șoaptă). – Și șoșăĭală.

șoșăială, șoșăieli, s.f. (reg.) 1. zgomot slab produs de mișcarea frunzelor, de curgerea apei; șușuit, foșnet, fâșâit, murmur, șopot. 2. vorbire în șoaptă; șușuit..