șozenie sf [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) șode~ / Pl: ~ii / E: șod + -enie] 1 (Reg) Vorbă amuzantă Si: (reg) șozie (1). 2 (Reg) Vorbă caraghioasă Si: (reg) șozie (2). 3 (Reg) Faptă amuzantă Si: (reg) șozie (3). 4 (Reg) Faptă caraghioasă Si: (reg) șozie (4). 5 (Îvr) Farsă (piesă) Si: (reg) șozie (5). 6 (Reg) Lucru ciudat Si: (reg) șozie (6). 7 (Mun; dep) Copil pipernicit.

șozénie, V. șodenie.

șodenie sf vz șozenie

șodénie f. (d. șod. Cp. cu soție). Trans. Ban. Olt. Cĭudățenie. Poznă, șotie. – Și șoz-.

ȘOZENIE s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, ghidușie, glumă, minunăție, năstrușnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

șozenie s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. GHIDUȘIE. GLUMĂ. MINUNĂȚIE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

șozenie, șozenii, s.f. (reg.) 1. vorbă sau faptă amuzantă, caraghioasă. 2. (înv.) farsă (piesă de teatru). 3. faptă, întâmplare ciudată, bizară. 4. om sau copil pipernicit, slăbănog, debil.