5 definiții pentru șovăitură
Explicative DEX
șovăitură sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / P: ~vă-i~ / V: (îvr) șuv~ / Pl: ~ri / E: șovăi1 + -tură] 1 (Pop; rar) Schimbare a direcției de mers Si: cotitură (7). 2 (Pop; rar) Mers șovăitor (1). 3 (Pop; rar) Cot al unei ape curgătoare, al unui drum etc. Si: sinuozitate. 4 (Îvr; îf șuvăitură) Galerie subterană care servea ca ascunzătoare.
ȘOVĂITURĂ, șovăituri, s. f. Schimbare de direcție; cotitură, cot. Atuncea au ieșit un iepure spăriet și au rupt-o la fugă... tot făcînd șovăituri. SBIERA, P. 260.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOVĂITURĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
șovăitúră f., pl. ĭ. Drum șovăit (de ex., o galerie cotită). – La Dos. șu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șuvăitură sf vz șovăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șovăitură, șovăiturisubstantiv feminin
-
- Atuncea au ieșit un iepure spăriet și au rupt-o la fugă... tot făcînd șovăituri. SBIERA, P. 260. DLRLC
-
etimologie:
- șovăi + -(i)tură. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.