2 intrări
12 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șorecăresc, ~ească a [At: F (1883), 290 / V: (îvr) șoar~ / Pl: ~ești / E: șoarec + -ăresc] (Îvr) 1-12 Șoricesc (1-12).
ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoarecăresc, ~ească a vz șorecăresc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorecări v vz șoricări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șoricări vi [At: SADOVEANU, O. XIV, 576 / V: ~rec~ / Pzi: 3 ~rește / E: șoarec + -ări] (D. unele animale) A vâna șoareci (1-6) Si: (îvr) a șorecăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORECĂRI vb. IV v. șoricări.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. A umbla după șoareci. [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. – Variantă: șorecărî vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ȘORICĂRI pers. 3 ~ește intranz. (despre unele animale sau păsări) A prinde șoareci. /Din șoricar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, 3 pl. șoricăresc, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoricări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 să șoricărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoricări vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoricărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șorecăresc, șorecărească, adj. (înv.) șoricesc, de șoarece, al șoarecilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A81) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
șoricări, șoricărescverb
- 1. (Despre unele animale) A vâna șoareci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. DLRLC
-
etimologie:
- șoricar DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.