opțiuni
  • info
2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

șopăit sn [At: DDRF IV, 84 / V: (reg) ~poit / Pl: ? / E: șopăi] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 (Îlav) Pe ~e (sau, reg, ~poitele) Cu voce scăzută Si: încet.

ȘOPĂIT s. n. Șopăială. ◊ Loc. adv. Pe șopăite (sau șopăitele) = în șoaptă, în taină. (Atestat-în forma șopoit) Tot pe șopoitele spuse unchiașului că a făcut azima. ISPIRESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: (în expr.) șopăitele. - Variantă: șopoit s. n.

ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

șopăi [At: ISPIRESCU, L. 290 / V: (reg) ~poi / Pzi: ~esc, șopăi / E: șopa + -ăi] (Reg) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vt A șopti (3).

șopoi v vz șopăi

șopoit sn vz șopăit

ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. Dușmanul meu... șopăia cu cițiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. (În forma șopoi) Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. – Variantă: șopoi vb. IV.

ȘOPOI vb. IV v. șopăi.

ȘOPOIT s. n. v. șopăit.

A ȘOPĂI ~iesc intranz. fam. A vorbi în șoapta; a sopti. /șopa + suf. ~ăi

șopoì v. a șopti: oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ISP. [Onomatopee].

șópăĭ, a -í v. intr. (d. șopa-șopa). Rar. Șopotesc, șoptesc. – Și șopoĭ.

șópoĭ, V. șopăĭ.

Ortografice DOOM

șopăit (fam.) s. n.

!șopăit s. n.

șopăit s. n. (pl. șopăite în loc. pe ~)

șopăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, 3 sg. șopăiește, imperf. 1 șopăiam; conj. prez. 1 sg. să șopăiesc, 3 să șopăiască

șopăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, imperf. 3 sg. șopăia; conj. prez. 3 să șopăiască

șopăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, imperf. 3 sg. șopăia; conj. prez. 3 sg. și pl. șopăiască

Argou

pe șopăite expr. în șoaptă.

șopăi, șopăiesc v. i. a vorbi (cu cineva) în șoaptă; a șopti, a șușoti

Sinonime

ȘOPĂIT s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.

șopăit s. v. ȘOAPTĂ. ȘUȘOTEALĂ. ȘUȘOTIT.

ȘOPĂI vb. v. șopti, șușoti.

șopăi vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Arhaisme și regionalisme

șopoi, șopoiesc, vb. IV (reg.) a șopti; (refl.) a discuta în șoaptă.

Intrare: șopăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopăit
  • șopăitul
  • șopăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șopăit
  • șopăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopoit
  • șopoitul
  • șopoitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șopoit
  • șopoitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: șopăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopăi
  • șopăire
  • șopăit
  • șopăitu‑
  • șopăind
  • șopăindu‑
 singular plural
  • șopăiește
  • șopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopăiesc
 (să)
  • șopăiesc
  • șopăiam
  • șopăii
  • șopăisem
a II-a (tu)
  • șopăiești
 (să)
  • șopăiești
  • șopăiai
  • șopăiși
  • șopăiseși
a III-a (el, ea)
  • șopăiește
 (să)
  • șopăiască
  • șopăia
  • șopăi
  • șopăise
plural I (noi)
  • șopăim
 (să)
  • șopăim
  • șopăiam
  • șopăirăm
  • șopăiserăm
  • șopăisem
a II-a (voi)
  • șopăiți
 (să)
  • șopăiți
  • șopăiați
  • șopăirăți
  • șopăiserăți
  • șopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopăiesc
 (să)
  • șopăiască
  • șopăiau
  • șopăiră
  • șopăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopoi
  • șopoire
  • șopoit
  • șopoitu‑
  • șopoind
  • șopoindu‑
 singular plural
  • șopoiește
  • șopoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopoiesc
 (să)
  • șopoiesc
  • șopoiam
  • șopoii
  • șopoisem
a II-a (tu)
  • șopoiești
 (să)
  • șopoiești
  • șopoiai
  • șopoiși
  • șopoiseși
a III-a (el, ea)
  • șopoiește
 (să)
  • șopoiască
  • șopoia
  • șopoi
  • șopoise
plural I (noi)
  • șopoim
 (să)
  • șopoim
  • șopoiam
  • șopoirăm
  • șopoiserăm
  • șopoisem
a II-a (voi)
  • șopoiți
 (să)
  • șopoiți
  • șopoiați
  • șopoirăți
  • șopoiserăți
  • șopoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopoiesc
 (să)
  • șopoiască
  • șopoiau
  • șopoiră
  • șopoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șopăitsubstantiv neutru

  • 1. Șoaptă, șopăială, șușoteală, șușotit. DLRLC
    sinonime: șoaptă șopăială șușoteală șușotit
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe șopăite (sau șopăitele) = în șoaptă, în taină. DLRLC
      • format_quote Tot pe șopoitele spuse unchiașului că a făcut azima. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • comentariu Forme gramaticale (în expresie): șopăite, șopăitele (șopoite, șopoitele). DLRLC

șopăi, șopăiescverb

  • 1. familiar A vorbi cu cineva în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șopti șușoti
    • format_quote Dușmanul meu... șopăia cu cîțiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. DLRLC
etimologie:
  • Șopa + -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.