4 definiții pentru șontâcălui

Explicative DEX

șontâcălui vi [At: MAT. DIALECT. I, 193 / Pzi: ~esc / E: mg sántikál cf șontâc] (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).

Sinonime

ȘONTÂCĂLUI vb. v. șchiopăta.

șontîcălui vb. v. ȘCHIOPĂTA.

Arhaisme și regionalisme

șontâcălui, șontâcăluiesc, vb. IV (reg.) a șchiopăta.

Intrare: șontâcălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șontâcălui
  • șontâcăluire
  • șontâcăluit
  • șontâcăluitu‑
  • șontâcăluind
  • șontâcăluindu‑
singular plural
  • șontâcăluiește
  • șontâcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șontâcăluiesc
(să)
  • șontâcăluiesc
  • șontâcăluiam
  • șontâcăluii
  • șontâcăluisem
a II-a (tu)
  • șontâcăluiești
(să)
  • șontâcăluiești
  • șontâcăluiai
  • șontâcăluiși
  • șontâcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • șontâcăluiește
(să)
  • șontâcăluiască
  • șontâcăluia
  • șontâcălui
  • șontâcăluise
plural I (noi)
  • șontâcăluim
(să)
  • șontâcăluim
  • șontâcăluiam
  • șontâcăluirăm
  • șontâcăluiserăm
  • șontâcăluisem
a II-a (voi)
  • șontâcăluiți
(să)
  • șontâcăluiți
  • șontâcăluiați
  • șontâcăluirăți
  • șontâcăluiserăți
  • șontâcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șontâcăluiesc
(să)
  • șontâcăluiască
  • șontâcăluiau
  • șontâcălui
  • șontâcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)