dexonline

info

2 intrări

23 de definiții

explicative DEX (15)
ortografice DOOM (6)
sinonime (2)

Explicative DEX

ȘONTÂCĂIRE, șontâcăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei. – V. șontâcăi.

șontâcăire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șontâcăi] (Reg) Șchiopătare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘONTÂCĂIRE, șontâcăiri, s. f. Acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei. – V. șontâcăi.

ȘONTÂCĂI, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

șoncătăi v vz șontâcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șontăcăi v vz șontâcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șontâcăi vi [At: DELAVRANCEA, T. 28 / V: (reg) -ncătăi, ~tăc~, ~tic~, ~toc~ / Pzi: ~tâcăi, ~esc / E: șontâc + -ăi] (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șonticăi v vz șontăcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șontocăi v vz șontâcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘONTÂCĂI, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

ȘONTÎCĂI, șontîcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătînd. (Atestat în forma șontocăi) Întîlni și niște răniți: unul șchiop, șontocăind în ciomag. PAS, Z. III 75. – Variantă: șontocăi vb. IV.

ȘONTOCĂI vb. IV v. șontîcăi.

A ȘONTÂCĂI ~iesc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) datorită infirmității unui picior; a șchiopăta; a șovâlcăi. /șontâc + suf. ~ăi

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

șontăcăì v. a umbla șchiopătând.

șontîcăĭ și șoltîcăĭ saŭ -ĭésc, a -í v. intr. (ung. santikálni, a șchĭopăta puțin, sántálni, a șchĭopăta; sîrb. šantati, a șchĭopăta). Sud. Fam. Șchĭopătez. V. alignesc.

Ortografice DOOM

șontâcăire (rar) s. f., g.-d. art. șontâcăirii; pl. șontâcăiri

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

șontâcăire (rar) s. f., g.-d. art. șontâcăirii; pl. șontâcăiri

șontâcăire s. f., g.-d. art. șontâcăirii; pl. șontâcăiri

șontâcăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șontâcăi, 3 șontâcăie, imperf. 1 șontâcăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șontâcăi, 3 să șontâcăie

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!șontâcăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 șontâcăie, imperf. 3 sg. șontâcăia; conj. prez. 3 să șontâcăie

șontâcăi vb., ind. prez. 1 sg. șontâcăi/șontâcăiesc, imperf. 3 sg. șontâcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. șontâcăie/șontâcăiască

Sinonime

ȘONTÂCĂI vb. v. șchiopăta.

șontîcăi vb. v. ȘCHIOPĂTA.

Intrare: șontâcăire

șontâcăire substantiv feminin

substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șontâcăire	șontâcăirea
nominativ-acuzativ	plural	șontâcăiri	șontâcăirile
genitiv-dativ	singular	șontâcăiri	șontâcăirii
genitiv-dativ	plural	șontâcăiri	șontâcăirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: șontâcăi

șontâcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	singular	plural
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	șontâcăie	șontâcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontâcăi	(să) șontâcăi	șontâcăiam	șontâcăii	șontâcăisem
	a II-a (tu)	șontâcăi	(să) șontâcăi	șontâcăiai	șontâcăiși	șontâcăiseși
	a III-a (el, ea)	șontâcăie	(să) șontâcăie	șontâcăia	șontâcăi	șontâcăise
plural	I (noi)	șontâcăim	(să) șontâcăim	șontâcăiam	șontâcăirăm	șontâcăiserăm șontâcăisem
	a II-a (voi)	șontâcăiți	(să) șontâcăiți	șontâcăiați	șontâcăirăți	șontâcăiserăți șontâcăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontâcăie	(să) șontâcăie	șontâcăiau	șontâcăiră	șontâcăiseră

șontâcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	singular	plural
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	șontâcăiește	șontâcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontâcăiesc	(să) șontâcăiesc	șontâcăiam	șontâcăii	șontâcăisem
	a II-a (tu)	șontâcăiești	(să) șontâcăiești	șontâcăiai	șontâcăiși	șontâcăiseși
	a III-a (el, ea)	șontâcăiește	(să) șontâcăiască	șontâcăia	șontâcăi	șontâcăise
plural	I (noi)	șontâcăim	(să) șontâcăim	șontâcăiam	șontâcăirăm	șontâcăiserăm șontâcăisem
	a II-a (voi)	șontâcăiți	(să) șontâcăiți	șontâcăiați	șontâcăirăți	șontâcăiserăți șontâcăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontâcăiesc	(să) șontâcăiască	șontâcăiau	șontâcăiră	șontâcăiseră

șonticăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șontăcăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șoncătăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șontocăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	singular	plural
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	șontocăie	șontocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontocăi	(să) șontocăi	șontocăiam	șontocăii	șontocăisem
	a II-a (tu)	șontocăi	(să) șontocăi	șontocăiai	șontocăiși	șontocăiseși
	a III-a (el, ea)	șontocăie	(să) șontocăie	șontocăia	șontocăi	șontocăise
plural	I (noi)	șontocăim	(să) șontocăim	șontocăiam	șontocăirăm	șontocăiserăm șontocăisem
	a II-a (voi)	șontocăiți	(să) șontocăiți	șontocăiați	șontocăirăți	șontocăiserăți șontocăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontocăie	(să) șontocăie	șontocăiau	șontocăiră	șontocăiseră

șontocăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	singular	plural
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	șontocăiește	șontocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontocăiesc	(să) șontocăiesc	șontocăiam	șontocăii	șontocăisem
	a II-a (tu)	șontocăiești	(să) șontocăiești	șontocăiai	șontocăiși	șontocăiseși
	a III-a (el, ea)	șontocăiește	(să) șontocăiască	șontocăia	șontocăi	șontocăise
plural	I (noi)	șontocăim	(să) șontocăim	șontocăiam	șontocăirăm	șontocăiserăm șontocăisem
	a II-a (voi)	șontocăiți	(să) șontocăiți	șontocăiați	șontocăirăți	șontocăiserăți șontocăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontocăiesc	(să) șontocăiască	șontocăiau	șontocăiră	șontocăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

șontâcăire, șontâcăirisubstantiv feminin

1. rar Acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98

etimologie:

vezi șontâcăi DEX '09 DEX '98

șontâcăi, șontâcăiverb

1. familiar A umbla greu, șchiopătând. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: șchiopăta șovâlcăi
- format_quote Întîlni și niște răniți: unul șchiop, șontocăind în ciomag. PAS, Z. III 75. DLRLC

etimologie:

Șontâc + -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.