opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

ȘONTOROGIT, -Ă, șontorogiți, -te, adj. Ologit, olog. – V. șontorogi.

ȘONTOROGIT, -Ă, șontorogiți, -te, adj. Ologit, olog. – V. șontorogi.

șontorogit, ~ă [At: DICȚ. / Pl: ~iți, ~e / E: șontorogi] (Reg) 1 a Care șchiopătează (1). 2 a Schilodit. 3-4 a, av Șchiopătat2 (2-3).

ȘONTOROGIT, -Ă, șontorogiți, -te, adj. (Despre ființe, mai ales despre oameni) Ologit.

ȘONTOROGI, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni sau a face pe cineva șchiop, schilod. – Din șontorog.

șontorogi [At: TDRG / Pzi: ~ogesc / E: șontorog] (Reg) 1 vi A șchiopăta (1). 2-3 vtr A (se) șchiopa (1-2).

ȘONTOROGI, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A (se) ologi. – Din șontorog.

ȘONTOROGI, șontorogesc, vb. IV. Intranz. A ajunge șontorog; a ologi.

A ȘONTOROGI ~esc tranz. (ființe) A face șontorog; a șchiopa. /Din șontorog

Ortografice DOOM

șontorogi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șontorogesc, 3 sg. șontorogește, imperf. 1 șontorogeam; conj. prez. 1 sg. să șontorogesc, 3 să șontorogească

șontorogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șontorogesc, imperf. 3 sg. șontorogea; conj. prez. 3 să șontorogească

Sinonime

ȘONTOROGI vb. v. șchiopăta.

șontorogi vb. v. ȘCHIOPĂTA.

Intrare: șontorogit
șontorogit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șontorogit
  • șontorogitul
  • șontorogitu‑
  • șontorogită
  • șontorogita
plural
  • șontorogiți
  • șontorogiții
  • șontorogite
  • șontorogitele
genitiv-dativ singular
  • șontorogit
  • șontorogitului
  • șontorogite
  • șontorogitei
plural
  • șontorogiți
  • șontorogiților
  • șontorogite
  • șontorogitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șontorogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șontorogi
  • șontorogire
  • șontorogit
  • șontorogitu‑
  • șontorogind
  • șontorogindu‑
 singular plural
  • șontorogește
  • șontorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șontorogesc
 (să)
  • șontorogesc
  • șontorogeam
  • șontorogii
  • șontorogisem
a II-a (tu)
  • șontorogești
 (să)
  • șontorogești
  • șontorogeai
  • șontorogiși
  • șontorogiseși
a III-a (el, ea)
  • șontorogește
 (să)
  • șontorogească
  • șontorogea
  • șontorogi
  • șontorogise
plural I (noi)
  • șontorogim
 (să)
  • șontorogim
  • șontorogeam
  • șontorogirăm
  • șontorogiserăm
  • șontorogisem
a II-a (voi)
  • șontorogiți
 (să)
  • șontorogiți
  • șontorogeați
  • șontorogirăți
  • șontorogiserăți
  • șontorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • șontorogesc
 (să)
  • șontorogească
  • șontorogeau
  • șontorogiră
  • șontorogiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șontorogit, șontorogităadjectiv

etimologie:
  • vezi șontorogi DEX '09 DEX '98

șontorogi, șontorogescverb

etimologie:
  • șontorog DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.