ȘOLDEALĂ, șoldeli, s. f. (Pop.) Luxație sau fractură a șoldului. – Șold + suf. -eală.

șoldeală² sf vz jolteală

șoldeală¹ sf [At: DM / Pl: ~eli / E: șoldi + -eală] (Reg) 1 Fractură a șoldului¹ (2) la vite. 2 Luxație a șoldului¹ (2) la vite. 3 Bătaie zdravănă.

ȘOLDEALĂ, șoldeli, s. f. (Pop.) Luxație sau fractură a șoldului. – Șoldi + suf. -eală.

ȘOLDEALĂ, șoldeli, s. f. Boală de vite, constînd în fracturarea sau deplasarea unui șold.

șoldeálă, V. jolteală.

joldeală sf vz jolteală

jolteală sf [At: PAMFILE – LUPESCU, CR. 57 / V: jolde~, jughe~, julghe~, solde~,^[1] sulde~,^[2] șolde~, șorde~, șulde~, șurd~^[3] / Pl: ~eli / E: bg жалтило] (Bot; reg) 1 Plantă folosită pentru a vopsi ceva în galben Si: drobiță. 2 (Îf șold~) Plantă care crește înalt, având o floare albastră-roșietică.

jugheală sf vz jolteală

julgheală sf vz jolteală

șordeală sf vz jolteală

șuldeală sf vz jolteală

jolteálă f., pl. elĭ. (rus. žöltilo, gălbeneală, d. žöltvĭ, galben; bg. želtilo. V. șoldină). Nord (rev. I. Crg. 3, 251). Drog (genista tinctoria). – În sud șoldeală. V. curcumă.

șoldeală (pop.) s. f., g.-d. art. șoldelii; pl. șoldeli

șoldeală (pop.) s. f., g.-d. art. șoldelii; pl. șoldeli

șoldeală s. f., g.-d. art. șoldelii; pl. șoldeli

jolteală (jolteli), s. f. – Bucsău (Ginesta tinctoria). – Var. joldeală, șoldeală. Bg. žaltilo, žaltĕlo (Scriban, Conv. lit., 1911, 937; Conev 46; DAR), cu sensul de „colorant galben”.

șoldeală, șoldeli, s.f. 1. (pop.) fractură sau luxație a șoldului. 2. (reg.) bătaie zdravănă.

jolteală s.f. (reg.) plantă folosită la țară pentru a vopsi în galben; gălbenare, dropiță, jugheală.

ju(l)gheală s.f. (reg.) V. jolteală.