șofărie sf [At: N. TEST. (1648), 90^v/27 / Pl: ~ii / E: șofariu + -ie] (Trs; înv) Funcția de șafar (5).

ȘOFĂRIE s.f. (Trans. SV) Funcția de administrator, intendent. Zise întru sine șofariul: „Ce voi face, că domnul va lua șofăriia de la mine”. N TEST. (1648). Etimologie: șofar + suf. -ie. Vezi și șafar. Cf. i s p r ă v n i c i e.

șofărie s.f. (reg.) funcție de administrator, de intendent, de șafar.