șoaită¹ sf [At: LEXIC REG. 47 / Pl: ? / E: nct] (Olt; îlav) Într-o ~ Pe o parte Si: strâmb.

șoaită² sf [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~te / E: ns cf boaită] (Mol; dep) Cleric (1).

șoáĭtă, V. boaĭtă.

șoaită¹ s.f. (reg.; în expr.) într-o șoaită = deplasat.

șoaită², șoaite, s.f. (reg.) termen injurios la adresa clericilor.