dexonline

info

2 intrări

21 de definiții

explicative DEX (15)
ortografice DOOM (3)
etimologice (1)
arhaisme și regionalisme (2)

Explicative DEX

ȘICUIT, -Ă, șicuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit cu șic². – V. șicui.

șicuit, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 214 / V: (reg) siclu~, ~clu~ / Pl: ~iți, ~e / E: șicui¹] (Reg) 1 (D. obiecte) Acoperit cu un strat subțire de metal, mai ales de aur sau de argint. 2 (D. hârtie) Poleită. 3 împodobit cu șic² (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘICUIT, -Ă, șicuiți, -te, adj. Împodobit cu șic². – V. șicui.

ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic². – Șic² + suf. -ui.

sicli v vz șicui¹

siclui v vz șicui¹

sicluit, ~ă a vz șicuit

șiclui v vz șicui¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șicluit, ~ă a vz șicuit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șicui² vtr [At: CANTEMIR, IST. 72 / Pzi: ~esc/ E: pn szykowac] (Mil; înv) 1-2 A (se) așeza în poziția de luptă.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șicui¹ [At: CANTEMIR, IST. 115 /V: (reg) sicli, siclui, ~clui / Pzi: ~esc / E: șic² + -ui] (Reg) 1 vt (C. i. obiecte) A polei cu aur sau cu argint. 2 vt (îf șiclui) A împodobi cu hârtie poleită. 3-4 vtr A (se) împodobi cu șic² (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic². – Șic² + suf. -ui.

ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic². Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.

2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.

1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.

Ortografice DOOM

șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, 3 sg. șicuiește, imperf. 1 șicuiam; conj. prez. 1 sg. să șicuiesc, 3 să șicuiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, imperf. 3 sg. șicuia; conj. prez. 3 să șicuiască

șicui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, imperf. 3 sg. șicuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiască

Etimologice

șicui (-uesc, -it), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).

Arhaisme și regionalisme

ȘICUI vb. (Mold.) A (se) așeza în ordine de bătaie. Cu dobe și cu surle alaiurile șicuind, pentru biruință în mare numărul oștilor sale cineva să încrede. CI, 97. Împărțind oastea pe la hatmani și șicuindu-să, au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că vin nepriiatinii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. szykowač. Vezi și șicuire.

șicui², șicuiesc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: șicuit

șicuit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șicuit	șicuitul șicuitu‑	șicuită	șicuita
nominativ-acuzativ	plural	șicuiți	șicuiții	șicuite	șicuitele
genitiv-dativ	singular	șicuit	șicuitului	șicuite	șicuitei
genitiv-dativ	plural	șicuiți	șicuiților	șicuite	șicuitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

sicluit