2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

șfăifui vt [At: ARVINTE, TERM. 41 / Pzi: ? / E: ger schweifen] (Reg; c. i. capetele butucilor) A rotunji cu ferăstrăul.

Arhaisme și regionalisme

șfăifui, șfăifuiesc, vb. IV (reg.; despre capetele butucilor) a rotunji cu ferăstrăul.

Intrare: șfăifuit
șfăifuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfăifuit
  • șfăifuitul
  • șfăifuitu‑
  • șfăifui
  • șfăifuita
plural
  • șfăifuiți
  • șfăifuiții
  • șfăifuite
  • șfăifuitele
genitiv-dativ singular
  • șfăifuit
  • șfăifuitului
  • șfăifuite
  • șfăifuitei
plural
  • șfăifuiți
  • șfăifuiților
  • șfăifuite
  • șfăifuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șfăifui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șfăifui
  • șfăifuire
  • șfăifuit
  • șfăifuitu‑
  • șfăifuind
  • șfăifuindu‑
singular plural
  • șfăifuiește
  • șfăifuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șfăifuiesc
(să)
  • șfăifuiesc
  • șfăifuiam
  • șfăifuii
  • șfăifuisem
a II-a (tu)
  • șfăifuiești
(să)
  • șfăifuiești
  • șfăifuiai
  • șfăifuiși
  • șfăifuiseși
a III-a (el, ea)
  • șfăifuiește
(să)
  • șfăifuiască
  • șfăifuia
  • șfăifui
  • șfăifuise
plural I (noi)
  • șfăifuim
(să)
  • șfăifuim
  • șfăifuiam
  • șfăifuirăm
  • șfăifuiserăm
  • șfăifuisem
a II-a (voi)
  • șfăifuiți
(să)
  • șfăifuiți
  • șfăifuiați
  • șfăifuirăți
  • șfăifuiserăți
  • șfăifuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șfăifuiesc
(să)
  • șfăifuiască
  • șfăifuiau
  • șfăifui
  • șfăifuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)