șfac sn [At: CADE / V: (reg) șvac / Pl: ~uri / E: ns cf înșfăca] 1 (Buc; Mol) Laț folosit pentru prinderea unor animale sau păsări ori, în trecut, la spânzurarea celor condamnați Si: ștreang (3). 2 (Reg) Unealtă cu care se strânge buza de sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit. 3 (Reg) Bucată de lemn folosită la strângerea prin răsucire a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de fân, lemne etc.).

șfac n., pl. urĭ (ca și înșfac). Mold. Rar. Laț, arcan.

șvac sn vz șfac

ȘFAC s. v. laț.

șfac s. v. LAȚ.

șfac, șfacuri, s.n. (reg.) 1. laț. 2. unealtă cu care se strânge buza de sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit. 3. bucată de lemn folosită la strângerea, prin răsucire, a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de fân, de lemne etc.).