opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

ȘERUITOR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [ Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.

șeruitor [At: NOM. PROF. 45 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: șerui2 + -tor] (Tăb) 1 sm Muncitor care rade resturile de carne de pe piei, înainte de a le pune la argăseală. 2 sn Cuțit întrebuințat la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite.

ȘERUITOR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.

ȘERUITOR, șenutoare, s. n. Cuțit întrebuințat de tăbăcari la răzuirea resturilor de carne de pe pielea jupuită. Pe loc i-aș fi spintecat burta cu șeruitorul. ARDELEANU, D. 212.

ȘERUITOR ~oare n. Cuțit folosit la răzuirea resturilor de carne de pe pielea jupuită. [Sil. -ru-i-] /a șerui + suf. ~tor

Ortografice DOOM

șeruitor2 (persoană) (desp. -ru-i-) s. m., pl. șeruitori

șeruitor1 (instrument) (desp. -ru-i-) s. n., pl. șeruitoare

șeruitor1 (persoană) (-ru-i-) s. m., pl. șeruitori

șeruitor2 (instrument) (-ru-i-) s. n., pl. șeruitoare

șeruitor (persoană) s. m. (sil. -ru-i-), pl. șeruitori

șeruitor (instrument) s. n. (sil. -ru-i-), pl. șeruitoare

Intrare: șeruitor (cuțit)
șeruitor1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: șe-ru-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeruitor
  • șeruitorul
  • șeruitoru‑
plural
  • șeruitoare
  • șeruitoarele
genitiv-dativ singular
  • șeruitor
  • șeruitorului
plural
  • șeruitoare
  • șeruitoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șeruitor (persoană)
șeruitor2 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: șe-ru-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeruitor
  • șeruitorul
  • șeruitoru‑
plural
  • șeruitori
  • șeruitorii
genitiv-dativ singular
  • șeruitor
  • șeruitorului
plural
  • șeruitori
  • șeruitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șeruitor, șeruitoaresubstantiv neutru

  • 1. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe loc i-aș fi spintecat burta cu șeruitorul. ARDELEANU, D. 212. DLRLC
etimologie:
  • Șerui + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.