șeganie sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103^v/8 / Pl: ~ii / E: șagă + -anie] (Îvr) 1-3 Bufonerie (1-3).

șegánie f. (d. vsl. šenga, șagă, cu suf. -anie). Vechĭ. Comédie, farsă, pantomimă.

ȘEGANIE s.f. (Mold.) Glumă; bufonerie. Din mică vîrstă în mimuri ce să dzice îngînăciuni de șeganii și la prăviriști crescut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: șagă + suf. -anie. Vezi și șagă, șăgaci, șugui, șuguitor. Cf. mascara (1), mîniecitură, pelivănie, șagă șozie, tămășag, tămășeală.

șeganie, șeganii, s.f. (înv.) bufonerie.