șcleampă¹ sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: ns cf ger Schlampe] (Reg; dep) Femeie bătrână și ramolită.

șcleampă, șclempe, s.f. (reg.; deprec.) persoană bătrână, ramolită.

șcleámpă, șclempe, s.f. (reg.) Felie, bucată mare; „bucată de pâine” (Papahagi, 1925). – Cf. scleafă „așchie” (Bulgăr, Mihai); dubletul lui sclifă „sanie” (DER).

șcleampă, s.f. – (reg.) Felie, bucată mare. „Bucată de pâine” (Papahagi, 1925; Sat Șugatag). – Cf. scleafă „așchie” (Bulgăr, Mihai); dubletul lui sclifă „sanie” (< germ. schleifen „a ascuți”) (DER).

șcleampă, s.f. – Felie, bucată mare. „Bucată de pâine” (Papahagi 1925; Sat Șugatag). Sens indicat de Bulgăr și Mihai pentru forma șcleafă. DER arată că scleafă „așchie” este dubletul lui sclifă „sanie” (< germ. schleifen „a ascuți”). Pentru șcleampă se indică sensul de „persoană bătrână, ramolită” (Mihai 2007), cu circulație în Maramureș (cf. germ. Schlampe).