șchiau (-șchei), s. m. – Bulgăr. – Mr. șcl’au. Lat. sclavus (Pușcariu 1457; REW 8003a; Skok, Mélanges Ant. Thomas, P. 1927, p. 413-6), din mgr. σϰλαβῆνος < sl. slovĕninŭ, cf. it. schiavo (calabr. schiau), prov., cat. esclau, fr. esclave, sp. esclavo, port. escravo. Sec. XVII, înv. – Der. șchienesc, adj. (slav), înv. – Este dubletul lui sclav, s. m., din fr. esclave, der. sclavie, s. f. (robie); sclaviza, vb. (a robi). Se știe că numele etnic (în mgr. din sec. VI) a căpătat un sens social, într-o perioadă nedeterminată, care pare a fi sec. X (cf. Verlinden, L’origine de sclavus „esclave”, Arch. Lat. med. Aevi, XVII, 97-128).