șamșurcă sf [At: SĂGHINESCU, V. 69 / Pl: ~rci / E: ns cf rs шамшурка „persoană care șușotește”] (Îvr) Manieră specială de joc la preferans.

șamșúrcă f., pl. ĭ (fr. sans jouer, „fără a juca”, venit pe cale rusească). Sec. 19. Unu din modurile joculuĭ de cărțĭ numit preferans.

șamșurcă s. f. – Varietate de joc de cărți numit și preferans. Origine incertă. După Tikrin și Candrea, din fr. sans jouer, prin intermediul rus. Sec. XIX, înv.

șamșurcă, șamșurci, s.f. (înv.) manieră de joc la preferans.