opțiuni
  • info
3 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

ȘAMOTARE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

ȘAMOTARE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota.

șamotare [At: LTR VI, 701 / Pl: ~tări / E: șamota] (Ind) 1 Transformare a argilei în șamotă (1). 2 Căptușire cu șamotă (2) a cuptoarelor, a sobelor etc.

ȘAMOTARE s.f. Acțiunea de a șamota. [< șamota].

ȘAMOTA, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

ȘAMOTAR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

șamota vt [At: DL / Pzi: ~tez / E: șamotă] (Ind) 1 (C. i. argilă) A transforma în șamotă (1). 2 (C. i. sobe, cuptoare etc.) A căptuși cu șamotă (2).

șamotar sm [At: DM / Pl: ~i / E: șamotă + -ar] (Ind) 1 Muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei (1) Si: șamotier (1), șamotor. 2 Muncitor care se ocupă cu căptușirea cu șamotă (2) a cuptoarelor, a sobelor etc. Si: șamotier (2).

ȘAMOTA, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă

ȘAMOTAR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar

ȘAMOTA, șamotes, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă.

ȘAMOTAR, șamotari, s. m. Lucrător care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare, care prepară șamota șau care căptușește cuptoarele cu șamotă.

ȘAMOTA vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren].

ȘAMOTAR s.m. Șamotier. [< șamota + -ar].

ȘAMOTA vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren)

ȘAMOTAR s. m. șamotier. (< șamota + -ar)

A ȘAMOTA ~ez tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă

ȘAMOTAR ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de șamotare. 2) Muncitor specializat în prelucrarea șamotei. /șamotă + suf. ~ar

Ortografice DOOM

șamotare s. f., g.-d. art. șamotării; pl. șamotări

șamotare s. f., g.-d. art. șamotării; pl. șamotări

șamotare s. f., g.-d. art. șamotării; pl. șamotări

șamota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șamotez, 3 șamotează; conj. prez. 1 sg. să șamotez, 3 să șamoteze

șamotar s. m., pl. șamotari

șamota (a ~) vb., ind. prez. 3 șamotează

șamotar s. m., pl. șamotari

șamota vb., ind. prez. 1 sg. șamotez, 3 sg. și pl. șamotează

șamotar s. m., pl. șamotari

Sinonime

ȘAMOTAR s. v. șamotier.

ȘAMOTAR s. șamotier, șamotor.

Intrare: șamotare
șamotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamotare
  • șamotarea
plural
  • șamotări
  • șamotările
genitiv-dativ singular
  • șamotări
  • șamotării
plural
  • șamotări
  • șamotărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șamota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șamota
  • șamotare
  • șamotat
  • șamotatu‑
  • șamotând
  • șamotându‑
 singular plural
  • șamotează
  • șamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șamotez
 (să)
  • șamotez
  • șamotam
  • șamotai
  • șamotasem
a II-a (tu)
  • șamotezi
 (să)
  • șamotezi
  • șamotai
  • șamotași
  • șamotaseși
a III-a (el, ea)
  • șamotează
 (să)
  • șamoteze
  • șamota
  • șamotă
  • șamotase
plural I (noi)
  • șamotăm
 (să)
  • șamotăm
  • șamotam
  • șamotarăm
  • șamotaserăm
  • șamotasem
a II-a (voi)
  • șamotați
 (să)
  • șamotați
  • șamotați
  • șamotarăți
  • șamotaserăți
  • șamotaseți
a III-a (ei, ele)
  • șamotează
 (să)
  • șamoteze
  • șamotau
  • șamotară
  • șamotaseră
Intrare: șamotar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamotar
  • șamotarul
  • șamotaru‑
plural
  • șamotari
  • șamotarii
genitiv-dativ singular
  • șamotar
  • șamotarului
plural
  • șamotari
  • șamotarilor
vocativ singular
  • șamotarule
  • șamotare
plural
  • șamotarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șamotare, șamotărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi șamota DEX '09 DEX '98 DN

șamota, șamotezverb

  • 1. A căptuși un cuptor cu șamotă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A transforma argila în șamotă. MDN '00
etimologie:

șamotar, șamotarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: șamotier șamotor
etimologie:
  • Șamotă + -ar DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.