2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

șaităli vt [At: CABA, SĂL. / Pzi: ~Iesc / E: mg sajtof] (Trs; c. i. struguri) A tescui.

Arhaisme și regionalisme

șaităli, șaitălesc, vb. IV (reg.; despre struguri) a tescui.

Intrare: șaitălit
șaitălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaitălit
  • șaitălitul
  • șaitălitu‑
  • șaităli
  • șaitălita
plural
  • șaităliți
  • șaităliții
  • șaitălite
  • șaitălitele
genitiv-dativ singular
  • șaitălit
  • șaitălitului
  • șaitălite
  • șaitălitei
plural
  • șaităliți
  • șaităliților
  • șaitălite
  • șaitălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șaităli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șaităli
  • șaitălire
  • șaitălit
  • șaitălitu‑
  • șaitălind
  • șaitălindu‑
singular plural
  • șaitălește
  • șaităliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șaitălesc
(să)
  • șaitălesc
  • șaităleam
  • șaitălii
  • șaitălisem
a II-a (tu)
  • șaitălești
(să)
  • șaitălești
  • șaităleai
  • șaităliși
  • șaităliseși
a III-a (el, ea)
  • șaitălește
(să)
  • șaitălească
  • șaitălea
  • șaităli
  • șaitălise
plural I (noi)
  • șaitălim
(să)
  • șaitălim
  • șaităleam
  • șaitălirăm
  • șaităliserăm
  • șaitălisem
a II-a (voi)
  • șaităliți
(să)
  • șaităliți
  • șaităleați
  • șaitălirăți
  • șaităliserăți
  • șaităliseți
a III-a (ei, ele)
  • șaitălesc
(să)
  • șaitălească
  • șaităleau
  • șaităli
  • șaităliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)