opțiuni
  • info
3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

ȘABLONARE, șablonari, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

șablonare sf [At: SCÎNTEIA 1953, nr. 2777 / Pl: ~nări / E: șablona] 1 (Teh) Trasare cu șablonul1 (1) a contururilor unei piese. 2 (Teh) Măsurare cu șablonul1 a dimensiunilor unei piese în curs de fabricație. 3 (Spc) Reglare cu șablonul1a aparatelor, a mecanismelor din industria textilă.

ȘABLONARE, șablonări, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. – V. șablona.

ȘABLONARE, șablonări, s. f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei.

ȘABLONARE s.f. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. [< șablona].

ȘABLONA, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

ȘABLONA, șablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu șablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu șablonul (1). – Din șablon. Cf. germ. schablonieren.

ȘABLONAR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (1). – Șablon + suf. -ar.

șablona vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~nez / E: șablon1] 1 (Teh) A trasa cu șablonul1 (1) contururile unei piese. 2 (Teh) A controla măsurând cu șablonul1 (5) dimensiunile unei piese în curs de fabricație. 3 (Tex; c. i. aparate, mecanisme) A regla cu șablonul1 (6).

șablonar sm [At: NOM. PROF. 6 / Pl: ~i / E: șablon1 + -ar] Lucrător care folosește șabloane1 (1, 5-7) la fabricarea unor piese, la tapetarea pereților unei clădiri etc.

ȘABLONAR, șablonari, s. m. (Rar) Lucrător care folosește șabloane (1). – Șablon + suf. -ar.

ȘABLONA, șablonez, vb. I. Tranz. A trasa cu șablonul contururile unei piese. A fasona ceva controlînd cu șablonul.

ȘABLONAR, șablon ari, s. m. (Rar) Lucrător care folosește șabloane; zugrav.

ȘABLONA vb. I. tr. (Rar) A da unui obiect o formă după un anumit șablon; a șabloniza. [Cf. germ. schablonieren].

ȘABLONAR s.m. (Rar) Lucrător care folosește șabloane. [< șablon + -ar].

ȘABLONA vb. tr. 1. (tehn.) a trasa, a măsura; a regla cu șablonul. 2. a da unui obiect o formă după un anumit șablon. (< germ. schablonieren)

A ȘABLONA ~ez tranz. 1) (piese) A face să corespundă unui șablon. 2) depr. A limita la un șablon; a lipsi de varietate; a face stereotip. /Din șablon

ȘABLONAR ~i m. Muncitor specializat în operații de șablonare. /șablon + suf. ~ar

Ortografice DOOM

șablonare (desp. șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonării; pl. șablonări

șablonare (șa-blo-) s. f., g.-d. art. șablonării; pl. șablonări

șablonare s. f. (sil. -blo-), g.-d. art. șablonării; pl. șablonări

șablona (a ~) (rar) (desp. șa-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. șablonez, 3 șablonează; conj. prez. 1 sg. să șablonez, 3 să șabloneze

șablonar (desp. șa-blo-) s. m., pl. șablonari

șablona (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șablonează

șablonar (rar) (șa-blo-) s. m., pl. șablonari

șablona vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. șablonez, 3 sg. și pl. șablonează

șablonar s. m. (sil. -blo-), pl. șablonari

Sinonime

ȘABLONA vb. a șabloniza. (A ~ o piesă.)

Intrare: șablonare
șablonare substantiv feminin
  • silabație: șa-blo- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șablonare
  • șablonarea
plural
  • șablonări
  • șablonările
genitiv-dativ singular
  • șablonări
  • șablonării
plural
  • șablonări
  • șablonărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șablona
  • silabație: șa-blo-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șablona
  • șablonare
  • șablonat
  • șablonatu‑
  • șablonând
  • șablonându‑
 singular plural
  • șablonează
  • șablonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șablonez
 (să)
  • șablonez
  • șablonam
  • șablonai
  • șablonasem
a II-a (tu)
  • șablonezi
 (să)
  • șablonezi
  • șablonai
  • șablonași
  • șablonaseși
a III-a (el, ea)
  • șablonează
 (să)
  • șabloneze
  • șablona
  • șablonă
  • șablonase
plural I (noi)
  • șablonăm
 (să)
  • șablonăm
  • șablonam
  • șablonarăm
  • șablonaserăm
  • șablonasem
a II-a (voi)
  • șablonați
 (să)
  • șablonați
  • șablonați
  • șablonarăți
  • șablonaserăți
  • șablonaseți
a III-a (ei, ele)
  • șablonează
 (să)
  • șabloneze
  • șablonau
  • șablonară
  • șablonaseră
Intrare: șablonar
  • silabație: șa-blo-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șablonar
  • șablonarul
  • șablonaru‑
plural
  • șablonari
  • șablonarii
genitiv-dativ singular
  • șablonar
  • șablonarului
plural
  • șablonari
  • șablonarilor
vocativ singular
  • șablonarule
  • șablonare
plural
  • șablonarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șablonare, șablonărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a șablona și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi șablona DEX '09 DEX '98 DN

șablona, șablonezverb

etimologie:

șablonar, șablonarisubstantiv masculin

etimologie:
  • Șablon + -ar. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.