dexonline

ÎMPOPOȚONA (-onez), ÎMPOPOȚA (-oțez), ÎNȚOȚONA (-onez) vb. tr. și refl. 1 F A (se) dichisi, a (se) găti, a se împodobi prea din cale afară, peste buna cuviință; de unde vezi că m’am împopoțonat? sînt de-abia îmbrăcată (NEGR.); luînd de pe viu și de pe mort, să aibă cu ce se împopoțona (CRG.); unele muieri... se ’nțoțonează ca Paparudele (JIP.) ¶ 2 Ⓕ A se împodobi cu un titlu: acel crăișor care s’a împopoțonat și el cu numele de împărat (CAR.).

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez.

Ortografice DOOM

înțoțona (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonez, 3 înțoțonează; conj. prez. 1 sg. să înțoțonez, 3 să înțoțoneze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

înțoțona (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înțoțonează

înțoțona vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonez, 3 sg. și pl. înțoțonează

Sinonime

ÎNȚOȚONARE s. v. împopoțonare, înzorzonare.

înțoțonare s. v. ÎMPOPOȚONARE. ÎNZORZONARE.

ÎNȚOȚONA vb. v. împopoțona, înzorzona.

înțoțona vb. v. ÎMPOPOȚONA. ÎNZORZONA.

Intrare: înțoțonare

înțoțonare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înțoțonare ‑nțoțonare	înțoțonarea ‑nțoțonarea
nominativ-acuzativ	plural	înțoțonări ‑nțoțonări	înțoțonările ‑nțoțonările
genitiv-dativ	singular	înțoțonări ‑nțoțonări	înțoțonării ‑nțoțonării
genitiv-dativ	plural	înțoțonări ‑nțoțonări	înțoțonărilor ‑nțoțonărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

înțoponare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înțoponare ‑nțoponare	înțoponarea ‑nțoponarea
nominativ-acuzativ	plural	înțoponări ‑nțoponări	înțoponările ‑nțoponările
genitiv-dativ	singular	înțoponări ‑nțoponări	înțoponării ‑nțoponării
genitiv-dativ	plural	înțoponări ‑nțoponări	înțoponărilor ‑nțoponărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

înțorțonare

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

împoțoțonare

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

Intrare: înțoțona

înțoțona verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înțoțona ‑nțoțona	înțoțonare ‑nțoțonare	înțoțonat ‑nțoțonat înțoțonatu‑ ‑nțoțonatu‑	înțoțonând ‑nțoțonând înțoțonându‑ ‑nțoțonându‑	singular	plural
		(a) înțoțona ‑nțoțona	înțoțonare ‑nțoțonare	înțoțonat ‑nțoțonat înțoțonatu‑ ‑nțoțonatu‑	înțoțonând ‑nțoțonând înțoțonându‑ ‑nțoțonându‑	înțoțonează ‑nțoțonează	înțoțonați ‑nțoțonați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înțoțonez ‑nțoțonez	(să) înțoțonez ‑nțoțonez	înțoțonam ‑nțoțonam	înțoțonai ‑nțoțonai	înțoțonasem ‑nțoțonasem
	a II-a (tu)	înțoțonezi ‑nțoțonezi	(să) înțoțonezi ‑nțoțonezi	înțoțonai ‑nțoțonai	înțoțonași ‑nțoțonași	înțoțonaseși ‑nțoțonaseși
	a III-a (el, ea)	înțoțonează ‑nțoțonează	(să) înțoțoneze ‑nțoțoneze	înțoțona ‑nțoțona	înțoțonă ‑nțoțonă	înțoțonase ‑nțoțonase
plural	I (noi)	înțoțonăm ‑nțoțonăm	(să) înțoțonăm ‑nțoțonăm	înțoțonam ‑nțoțonam	înțoțonarăm ‑nțoțonarăm	înțoțonaserăm ‑nțoțonaserăm înțoțonasem ‑nțoțonasem
	a II-a (voi)	înțoțonați ‑nțoțonați	(să) înțoțonați ‑nțoțonați	înțoțonați ‑nțoțonați	înțoțonarăți ‑nțoțonarăți	înțoțonaserăți ‑nțoțonaserăți înțoțonaseți ‑nțoțonaseți
	a III-a (ei, ele)	înțoțonează ‑nțoțonează	(să) înțoțoneze ‑nțoțoneze	înțoțonau ‑nțoțonau	înțoțonară ‑nțoțonară	înțoțonaseră ‑nțoțonaseră

înțopona verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înțopona ‑nțopona	înțoponare ‑nțoponare	înțoponat ‑nțoponat înțoponatu‑ ‑nțoponatu‑	înțoponând ‑nțoponând înțoponându‑ ‑nțoponându‑	singular	plural
		(a) înțopona ‑nțopona	înțoponare ‑nțoponare	înțoponat ‑nțoponat înțoponatu‑ ‑nțoponatu‑	înțoponând ‑nțoponând înțoponându‑ ‑nțoponându‑	înțoponează ‑nțoponează	înțoponați ‑nțoponați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înțoponez ‑nțoponez	(să) înțoponez ‑nțoponez	înțoponam ‑nțoponam	înțoponai ‑nțoponai	înțoponasem ‑nțoponasem
	a II-a (tu)	înțoponezi ‑nțoponezi	(să) înțoponezi ‑nțoponezi	înțoponai ‑nțoponai	înțoponași ‑nțoponași	înțoponaseși ‑nțoponaseși
	a III-a (el, ea)	înțoponează ‑nțoponează	(să) înțoponeze ‑nțoponeze	înțopona ‑nțopona	înțoponă ‑nțoponă	înțoponase ‑nțoponase
plural	I (noi)	înțoponăm ‑nțoponăm	(să) înțoponăm ‑nțoponăm	înțoponam ‑nțoponam	înțoponarăm ‑nțoponarăm	înțoponaserăm ‑nțoponaserăm înțoponasem ‑nțoponasem
	a II-a (voi)	înțoponați ‑nțoponați	(să) înțoponați ‑nțoponați	înțoponați ‑nțoponați	înțoponarăți ‑nțoponarăți	înțoponaserăți ‑nțoponaserăți înțoponaseți ‑nțoponaseți
	a III-a (ei, ele)	înțoponează ‑nțoponează	(să) înțoponeze ‑nțoponeze	înțoponau ‑nțoponau	înțoponară ‑nțoponară	înțoponaseră ‑nțoponaseră

înțorțona

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

împoțoțona

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înțoțonare, înțoțonărisubstantiv feminin

1. Împopoțonare, înzorzonare. Sinonime

sinonime: împopoțonare înzorzonare

înțoțona, înțoțonezverb

1. rar A (se) împopoțona. DEX '09 DEX '98

sinonime: împopoțona înzorzona

etimologie:

cf. împopoța DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.