dexonline

info

2 intrări

12 definiții

explicative DEX (7)
sinonime (4)
arhaisme și regionalisme (1)

Explicative DEX

înțelinat, ~ă a vz înțelenit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNȚELENIT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. Fig. Încremenit, împietrit, nemișcat. – V. înțeleni.

înțelenit, ~ă a [At: MOXA, 381/20 / V: ~linat, ~lin~ / Pl: ~iți, ~e / E: înțeleni] 1 (D. pământ) Întărit, prefăcut în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 (Fig) Încremenit.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înțelinit, ~ă a vz înțelenit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNȚELENIT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pămînt) Bătătorit, învîrtoșat, tare (din cauza necultivării, a secetei sau a frigului). Boliștea aceasta... făcea să rămîie pămîntul ințelenit și să putrezească grînele în lanuri. ANGHEL, PR. 109. Duc turmele de pui să pască țarinile ințelenite. ODOBESCU, S. III 14. Pămînturile erau ințelenite și necultivate. I. IONESCU, M. 284. 2. Fig. Înlemnit, încremenit, nemișcat; înțepenit. O ceață... se risipea mereu în frigul ințelenit. REBREANU, N. 67. E liniștit – acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. CARAGIALE, M. 39.

ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei. (Refl. pas.) Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104.

ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb, înainte de culesul acestuia (îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei). – Din în- + țelină.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Sinonime

ÎNȚELENIT adj. 1. v. bătătorit. 2. necultivat, nedesțelenit, nelucrat, (astăzi rar) țelinos, (înv. și pop.) sterp, (înv. și reg.) săcret, (reg.) pârlogit. (Terenuri agricole ~.)

ÎNȚELENIT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit.

ÎNȚELENIT adj. 1. bătătorit, întărit, învîrtoșat. (Pămînt ~.) 2. necultivat, nedesțelenit, nelucrat, (astăzi rar) țelinos, (înv. și pop.) sterp, (înv. și reg.) săcret, (reg.) pîrlogit. (Terenuri agricole ~.)

înțelenit adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. ȚEAPĂN. ȚINTUIT.

Arhaisme și regionalisme

înțelenít, -ă, înțeleniți, -te, adj. (ref. la pământ) Necultivat. – Din înțeleni.

Intrare: înțelenit

înțelenit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înțelenit ‑nțelenit	înțelenitul înțelenitu‑ ‑nțelenitul ‑nțelenitu‑	înțelenită ‑nțelenită	înțelenita ‑nțelenita
nominativ-acuzativ	plural	înțeleniți ‑nțeleniți	înțeleniții ‑nțeleniții	înțelenite ‑nțelenite	înțelenitele ‑nțelenitele
genitiv-dativ	singular	înțelenit ‑nțelenit	înțelenitului ‑nțelenitului	înțelenite ‑nțelenite	înțelenitei ‑nțelenitei
genitiv-dativ	plural	înțeleniți ‑nțeleniți	înțeleniților ‑nțeleniților	înțelenite ‑nțelenite	înțelenitelor ‑nțelenitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

înțelinat

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înțelinat ‑nțelinat	înțelinatul înțelinatu‑ ‑nțelinatul ‑nțelinatu‑	înțelinată ‑nțelinată	înțelinata ‑nțelinata
nominativ-acuzativ	plural	înțelinați ‑nțelinați	înțelinații ‑nțelinații	înțelinate ‑nțelinate	înțelinatele ‑nțelinatele
genitiv-dativ	singular	înțelinat ‑nțelinat	înțelinatului ‑nțelinatului	înțelinate ‑nțelinate	înțelinatei ‑nțelinatei
genitiv-dativ	plural	înțelinați ‑nțelinați	înțelinaților ‑nțelinaților	înțelinate ‑nțelinate	înțelinatelor ‑nțelinatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

înțelinit

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

Intrare: înțelina

înțelina verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înțelina ‑nțelina	înțelinare ‑nțelinare	înțelinat ‑nțelinat înțelinatu‑ ‑nțelinatu‑	înțelinând ‑nțelinând înțelinându‑ ‑nțelinându‑	singular	plural
		(a) înțelina ‑nțelina	înțelinare ‑nțelinare	înțelinat ‑nțelinat înțelinatu‑ ‑nțelinatu‑	înțelinând ‑nțelinând înțelinându‑ ‑nțelinându‑	înțelinează ‑nțelinează	înțelinați ‑nțelinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înțelinez ‑nțelinez	(să) înțelinez ‑nțelinez	înțelinam ‑nțelinam	înțelinai ‑nțelinai	înțelinasem ‑nțelinasem
	a II-a (tu)	înțelinezi ‑nțelinezi	(să) înțelinezi ‑nțelinezi	înțelinai ‑nțelinai	înțelinași ‑nțelinași	înțelinaseși ‑nțelinaseși
	a III-a (el, ea)	înțelinează ‑nțelinează	(să) înțelineze ‑nțelineze	înțelina ‑nțelina	înțelină ‑nțelină	înțelinase ‑nțelinase
plural	I (noi)	înțelinăm ‑nțelinăm	(să) înțelinăm ‑nțelinăm	înțelinam ‑nțelinam	înțelinarăm ‑nțelinarăm	înțelinaserăm ‑nțelinaserăm înțelinasem ‑nțelinasem
	a II-a (voi)	înțelinați ‑nțelinați	(să) înțelinați ‑nțelinați	înțelinați ‑nțelinați	înțelinarăți ‑nțelinarăți	înțelinaserăți ‑nțelinaserăți înțelinaseți ‑nțelinaseți
	a III-a (ei, ele)	înțelinează ‑nțelinează	(să) înțelineze ‑nțelineze	înțelinau ‑nțelinau	înțelinară ‑nțelinară	înțelinaseră ‑nțelinaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înțelenit, înțelenităadjectiv

1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: bătătorit tare uscat întărit învârtoșat
- format_quote Boliștea aceasta... făcea să rămîie pămîntul înțelenit și să putrezească grînele în lanuri. ANGHEL, PR. 109. DLRLC
- format_quote Duc turmele de pui să pască țarinile înțelenite. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
- format_quote Pămînturile erau înțelenite și necultivate. I. IONESCU, M. 284. DLRLC
2. figurat Nemișcat, împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: nemișcat împietrit încremenit înlemnit înțepenit
- format_quote O ceață... se risipea mereu în frigul înțelenit. REBREANU, N. 67. DLRLC
- format_quote E liniștit – acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. CARAGIALE, M. 39. DLRLC

etimologie:

vezi înțeleni DEX '09 DEX '98

înțelina, înțelinezverb

1. A semăna grâul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropând semințele în pământ cu ajutorul sapei. DLRLC DLRM
- format_quote reflexiv pasiv Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104. DLRLC

etimologie:

în- + țelină DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.