înzătoni vt [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + zăton] (Mol; d. plută, luntre) A se înțepeni în nisip.

înzătonésc, V. zătonesc.

zătonésc v. tr. (d. zaton. V. po-tonesc). Dun. Prut. Prefac în zaton. Închid în zaton. Înomolesc, înțepenesc în mal: vîntu a’nzătonit plutele. V. intr. Serbia. Mă revărs fiind ĭezit. – În Bucov. zatonesc, pun într’un loc nepotrivit (rev. I. Crg. 4, 306). – Și înz-. V. zăstesc.

înzătoni vb. IV (reg.) a înnămoli, a înțepeni (în nămol sau pietriș) o barcă sau o plută.