învărgát, V. vărgat.

vărgat, ~ă a [At: PO 274/14 / Pl: ~ați, ~e / E: vargă + -at, (4) cf și it vergate] 1 Care are (ca ornament) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului Si: dungat² (1), (pop) pestriț, vârstat, (reg) șălar², șergat, ștrafat, vărgaci, vărgăliu. 2 (Rar) Care are vărgi (35), urme de lovituri pe corp. 3 (Reg; d. păr¹) Înspicat. 4 (Rar; d. anumite tipuri de hârtie) Care are linii orizontale (sau verticale) vizibile prin transparență. 5 (Îvr; pex; d. animale) Pătat.

vărgát, -ă adj. (d. vargă). Dungat: tigru și zebru îs vărgațĭ, haĭne vărgate. – Și înv- (vest).

învărgát, -ă, învărgați, -te, adj. Vărgat; învârstat. – Din învărga.

învărgat, -ă, învărgați, -te, adj. – Învârstat, vărgat. – Din învărga.

învărgat, -ă, adj. – Învârstat, vărgat. – În- + vargă „dungă (la o țesătură)” (< lat. virga) + -at.

învărgá, v.t. A țese cu dungi; a învârsta. – Din în- + vargă „dungă (la o țesătură)”.

învărga, vb. tranz. – A învârsta, a țese cu dungi. – Din în- + vargă „dungă (la o țesătură)”.