opțiuni
2 definiții pentru învrăjmășitor

Explicative DEX

învrăjmășitor, ~oare [At: CORESI, EV. 285/22 / Pl: ~i, ~oare / E: învrăjmăși + -tor] 1 a Care are gânduri ostile față de alții. 2 smf Dușman. 3-4 smf, a (Persoană) care învrăjbește (4).

Arhaisme și regionalisme

învrăjmășitor, învrăjmășitoare, adj. (pop.) care învrăjmășește (dușmănește, învrăjbește).

Intrare: învrăjmășitor
învrăjmășitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învrăjmășitor
  • ‑nvrăjmășitor
  • învrăjmășitorul
  • învrăjmășitoru‑
  • ‑nvrăjmășitorul
  • ‑nvrăjmășitoru‑
  • învrăjmășitoare
  • ‑nvrăjmășitoare
  • învrăjmășitoarea
  • ‑nvrăjmășitoarea
plural
  • învrăjmășitori
  • ‑nvrăjmășitori
  • învrăjmășitorii
  • ‑nvrăjmășitorii
  • învrăjmășitoare
  • ‑nvrăjmășitoare
  • învrăjmășitoarele
  • ‑nvrăjmășitoarele
genitiv-dativ singular
  • învrăjmășitor
  • ‑nvrăjmășitor
  • învrăjmășitorului
  • ‑nvrăjmășitorului
  • învrăjmășitoare
  • ‑nvrăjmășitoare
  • învrăjmășitoarei
  • ‑nvrăjmășitoarei
plural
  • învrăjmășitori
  • ‑nvrăjmășitori
  • învrăjmășitorilor
  • ‑nvrăjmășitorilor
  • învrăjmășitoare
  • ‑nvrăjmășitoare
  • învrăjmășitoarelor
  • ‑nvrăjmășitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)