2 definiții pentru învrăjbitură

Explicative DEX

învrăjbitu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: învrăjbi + -tură] 1 Dușmănie. 2-4 Învrăjbire (2-4).

Arhaisme și regionalisme

învrăjbitu s.f. (înv.) învrăjbire.

Intrare: învrăjbitură
învrăjbitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învrăjbitu
  • ‑nvrăjbitu
  • învrăjbitura
  • ‑nvrăjbitura
plural
genitiv-dativ singular
  • învrăjbituri
  • ‑nvrăjbituri
  • învrăjbiturii
  • ‑nvrăjbiturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)