dexonline

info

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

ÎNVOINICI, învoinicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.

învoinici vr [At: PANN, P. V. 126 / Pzi: ~cesc / E: în- + voinic] (Rar) 1 A deveni voinic. 2 A se înzdrăveni.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

A ÎNVOINICI ~esc tranz. fam. A face să se învoinicească. /în + voinic

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE ÎNVOINICI mă ~esc intranz. A căpăta forțe fizice și/sau morale; a prinde puteri; a deveni voinic; a se împuternici. /în + voinic

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

!învoinici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învoinicesc, 3 sg. se învoinicește, imperf. 1 sg. mă învoiniceam; conj. prez. 1 sg. să mă învoinicesc, 3 să se învoinicească; imper. 2 sg. afirm. învoinicește-te; ger. învoinicindu-mă

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

învoinici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicesc, imperf. 3 sg. învoinicea; conj. prez. 3 să învoinicească

învoinici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicesc, imperf. 3 sg. învoinicea; conj. prez. 3 sg. și pl. învoinicească

Antonime

A se învoinici ≠ a se moleși

Intrare: învoinicire

învoinicire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	învoinicire ‑nvoinicire	învoinicirea ‑nvoinicirea
nominativ-acuzativ	plural	învoiniciri ‑nvoiniciri	învoinicirile ‑nvoinicirile
genitiv-dativ	singular	învoiniciri ‑nvoiniciri	învoinicirii ‑nvoinicirii
genitiv-dativ	plural	învoiniciri ‑nvoiniciri	învoinicirilor ‑nvoinicirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: învoinici

învoinici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V406) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învoinici ‑nvoinici	învoinicire ‑nvoinicire	învoinicit ‑nvoinicit învoinicitu‑ ‑nvoinicitu‑	învoinicind ‑nvoinicind învoinicindu‑ ‑nvoinicindu‑	singular	plural
		(a) învoinici ‑nvoinici	învoinicire ‑nvoinicire	învoinicit ‑nvoinicit învoinicitu‑ ‑nvoinicitu‑	învoinicind ‑nvoinicind învoinicindu‑ ‑nvoinicindu‑	învoinicește ‑nvoinicește	învoiniciți ‑nvoiniciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învoinicesc ‑nvoinicesc	(să) învoinicesc ‑nvoinicesc	învoiniceam ‑nvoiniceam	învoinicii ‑nvoinicii	învoinicisem ‑nvoinicisem
	a II-a (tu)	învoinicești ‑nvoinicești	(să) învoinicești ‑nvoinicești	învoiniceai ‑nvoiniceai	învoiniciși ‑nvoiniciși	învoiniciseși ‑nvoiniciseși
	a III-a (el, ea)	învoinicește ‑nvoinicește	(să) învoinicească ‑nvoinicească	învoinicea ‑nvoinicea	învoinici ‑nvoinici	învoinicise ‑nvoinicise
plural	I (noi)	învoinicim ‑nvoinicim	(să) învoinicim ‑nvoinicim	învoiniceam ‑nvoiniceam	învoinicirăm ‑nvoinicirăm	învoiniciserăm ‑nvoiniciserăm învoinicisem ‑nvoinicisem
	a II-a (voi)	învoiniciți ‑nvoiniciți	(să) învoiniciți ‑nvoiniciți	învoiniceați ‑nvoiniceați	învoinicirăți ‑nvoinicirăți	învoiniciserăți ‑nvoiniciserăți învoiniciseți ‑nvoiniciseți
	a III-a (ei, ele)	învoinicesc ‑nvoinicesc	(să) învoinicească ‑nvoinicească	învoiniceau ‑nvoiniceau	învoiniciră ‑nvoiniciră	învoiniciseră ‑nvoiniciseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

învoinici, învoinicescverb

1. rar A deveni voinic, a se înzdrăveni. DEX '09 DEX '98

sinonime: împuternici înzdrăveni antonime: moleși

etimologie:

În + voinic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.