2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

învestit1, ~ă a [At: LEG. EC. PL., 176 / Pl: ~iți, ~e / E: învesti] 1 Care a primit oficial un drept. 2 Care a fost desemnat pentru a exercita o autoritate. 3 Care a fost confirmat într-o demnitate. 4 (D. acte publice) Prevăzut cu toate formele legale. 5 (Înv; d. o cetate) Asediat.

ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. (Învechit) Îmbrăcat, înveșmîntat. Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. ◊ Fig. Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165.

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. ♦ (În Evul Mediu) A da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

învesti vt [At: COD. PEN. R. P. R., 23 / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 A pune pe cineva în mod oficial în posesia unui drept. 2 A conferi cuiva o demnitate. 3 (C. i. acte publice) A prevedea cu toate formele legale. 4 (Înv) A acorda cuiva învestitura (2). 5 (Cmr; imp) A aloca un fond într-o întreprindere Si: a investi. 6 (Înv) A asedia.

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A împuternici (pe cineva) în mod oficial, a acorda (cuiva) un drept, o autoritate, o demnitate; (în evul mediu) a da cuiva învestitura. Domnii țărilor romîne învesteau pe boieri cu funcțiunile lor.Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.

ÎNVESTI vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].

ÎNVESTI vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire)

A ÎNVESTI ~esc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!învesti/investi2 (a ~) (a conferi o demnitate) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc/investesc, 3 sg. învestește/investește, imperf. 1 învesteam/investeam; conj. prez. 1 sg. să învestesc/investesc, 3 să învestească/investească

învesti (a ~) (a acorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc, imperf. 3 sg. învestea; conj. prez. 3 învestească

învesti (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc, imperf. 3 sg. învestea; conj. prez. 3 sg. și pl. învestească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVESTI vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. autoriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.)

ÎNVESTI vb. 1. a înscăuna, a întrona, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 2. a alege, a desemna, a pune. (Poporul în urale îl ~ conducător al lui.) 3. a autoriza, a delega, a împuternici, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...) 4. (înv. și pop.) a orîndui, (înv.) a revesti, a rîndui. (A ~ ceva cu forme legale.)

Intrare: învestit
învestit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitul
  • învestitu‑
  • ‑nvestitul
  • ‑nvestitu‑
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestita
  • ‑nvestita
plural
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învestiții
  • ‑nvestiții
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitele
  • ‑nvestitele
genitiv-dativ singular
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitului
  • ‑nvestitului
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitei
  • ‑nvestitei
plural
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învestiților
  • ‑nvestiților
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitelor
  • ‑nvestitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestire
  • ‑nvestire
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitu‑
  • ‑nvestitu‑
  • învestind
  • ‑nvestind
  • învestindu‑
  • ‑nvestindu‑
singular plural
  • învestește
  • ‑nvestește
  • învestiți
  • ‑nvestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestii
  • ‑nvestii
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (tu)
  • învestești
  • ‑nvestești
(să)
  • învestești
  • ‑nvestești
  • învesteai
  • ‑nvesteai
  • învestiși
  • ‑nvestiși
  • învestiseși
  • ‑nvestiseși
a III-a (el, ea)
  • învestește
  • ‑nvestește
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învestea
  • ‑nvestea
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestise
  • ‑nvestise
plural I (noi)
  • învestim
  • ‑nvestim
(să)
  • învestim
  • ‑nvestim
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestirăm
  • ‑nvestirăm
  • învestiserăm
  • ‑nvestiserăm
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (voi)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
(să)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învesteați
  • ‑nvesteați
  • învestirăți
  • ‑nvestirăți
  • învestiserăți
  • ‑nvestiserăți
  • învestiseți
  • ‑nvestiseți
a III-a (ei, ele)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învesteau
  • ‑nvesteau
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestiseră
  • ‑nvestiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • investi
  • investire
  • investit
  • investitu‑
  • investind
  • investindu‑
singular plural
  • investește
  • investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • investesc
(să)
  • investesc
  • investeam
  • investii
  • investisem
a II-a (tu)
  • investești
(să)
  • investești
  • investeai
  • investiși
  • investiseși
a III-a (el, ea)
  • investește
(să)
  • investească
  • investea
  • investi
  • investise
plural I (noi)
  • investim
(să)
  • investim
  • investeam
  • investirăm
  • investiserăm
  • investisem
a II-a (voi)
  • investiți
(să)
  • investiți
  • investeați
  • investirăți
  • investiserăți
  • investiseți
a III-a (ei, ele)
  • investesc
(să)
  • investească
  • investeau
  • investi
  • investiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învestit, învestiadjectiv

  • 1. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. DEX '98
  • 2. învechit Îmbrăcat, înveșmântat. DLRLC
    • format_quote Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. DLRLC
    • format_quote figurat Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165. DLRLC
etimologie:
  • vezi învesti DEX '98

învesti, învestescverb

  • 1. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308. DLRLC
    • 1.1. în Evul Mediu A da cuiva învestitura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Domnii țărilor române învesteau pe boieri cu funcțiunile lor. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic