2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVERȘUNAT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.
ÎNVERȘUNAT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înverșunat, ~ă a [At: ANTIM, P. 130 / V: ~vier~, ~vir~ / Pl: ~ați, ~e / E: înverșuna] 1-2 Aprins de dorință (sexuală). 3 Îndârjit. 4 Necruțător. 5 Aprig. 6 (D. pasiuni) Intens. 7 (Pex) Înfuriat. 8 Întărâtat împotriva cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVERȘUNAT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndîrjit, înfuriat, pornit; p. ext. hotărît, neclintit, neînduplecat. Noul se naște într-o luptă înverșunată cu tot ceea ce e vechi, cu tot ceea ce și-a trăit traiul și se opune noului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 85. Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare, ai păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Ce-ți pasă dacă Tomșa ar fi înverșunat? ALECSANDRI, T. II 159. ♦ (Despre sentimente) Pătimaș, aprins. Ofițerul tresări, plin de bucurie înverșunată. VORNIC, P. 205. – Variantă: învierșunat, -ă (SADOVEANU, Z. C. 336, ODOBESCU, S. I 4) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înverșunát, -ă adj. Foarte furios: labele fĭareĭ celeĭ înverșunate (Sov. 228), luptă înverșunată. Adv. A lupta înverșunat. – În vest învĭe-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înverșuna [At: ECONOMIA, 196/15 / V: ~vier~, ~vir~, (reg) îngher~ / Pzi: ~nez / E: cf mg verseny] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni necruțător, neînduplecat Si: a (se) îndârji. 3 vr (D. stări sufletești) A se aprinde. 4 vt A întărâta pe cineva împotriva altcuiva. 5 vt A excita. 6 vr (Reg; d. scroafă) A intra în călduri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învierșuna v vz înverșuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învierșunat, ~ă a vz înverșunat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învirșuna v vz înverșuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învirșunat, ~ă a vz înverșunat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verșunat, ~ă a vz înverșunat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vierșunat, ~ă a vz înverșunat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. A se îndîrji, a se porni neînduplecat, a acționa cu o furie sporită; p. ext. a deveni mai hotărît. Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157. Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149. Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255. ◊ Tranz. În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVIERȘUNAT, -Ă adj. v. înverșunat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVIERȘUNAT, -Ă adj. v. înverșunat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ÎNVERȘUNA mă ~ez intranz. A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNVERȘUNA ~ez tranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învierșunà v. a se înfuria tare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învierșunat a. foarte iritat, neîmpăcat: dușman învierșunat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înverșunéz (est) și învĭerșunéz (vest) (lat. *in-versionare [d. in-vérsio, -ónis, 1. inversiune, 2. transpozițiune, 3. ironie]. Cp. cu cășunez, tușinez, vĭerșun). Înfuriĭ grozav, fac să persiste în furie: vorba asta l-a înverșunat tare. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: soldațiĭ, înverșunîndu-se, aŭ tras o salvă în mulțime. Persist în îndărătnicie: el se înverșuna să înainteze, dar puterile îl părăsiră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învĭerșunéz, V. înverșunez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înverșunat adj. m., pl. înverșunați; f. sg. înverșunată, pl. înverșunate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înverșunat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
înverșuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înverșunez, 3 înverșunează; conj. prez. 1 sg. să înverșunez, 3 să înverșuneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înverșuna (a ~) vb., ind. prez. 3 înverșunează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înverșuna vb., ind. prez. 1 sg. înverșunez, 3 sg. și pl. înverșunează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVERȘUNAT adj. 1. v. furios. 2. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă înverșunată.) 3. acerb, aspru, necruțător. (O dispută înverșunată.) 4. v. disputat. 5. v. violent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVERȘUNAT adj. 1. furios, îndîrjit, înfuriat, întărîtat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. acerb, aspru, necruțător. (O dispută ~.) 4. aprig, disputat, dîrz, îndîrjit, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 5. aprig, mare, violent, (fig.) aprins. (Ceartă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVERȘUNA vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVERȘUNA vb. 1. a se îndîrji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. a (se) îndîrji, a (se) înfuria, a (se) intărîta. (Nu-l mai ~.) 3. a se îndîrji, a se înteți. (Disputa s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înverșunat, înverșunatăadjectiv
- 1. Aprig, hotărât, neclintit, necruțător, neînduplecat, pornit, îndârjit, înfuriat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aprig hotărât neclintit necruțător neînduplecat pornit îndârjit înfuriat
- Noul se naște într-o luptă înverșunată cu tot ceea ce e vechi, cu tot ceea ce și-a trăit traiul și se opune noului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 85. DLRLC
- Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare, ai păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. DLRLC
- Ce-ți pasă dacă Tomșa ar fi înverșunat? ALECSANDRI, T. II 159. DLRLC
-
- Ofițerul tresări, plin de bucurie înverșunată. VORNIC, P. 205. DLRLC
-
-
etimologie:
- înverșuna DEX '09 DEX '98
înverșuna, înverșunezverb
- 1. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încrâncena îndârji
- Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157. DLRLC
- Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149. DLRLC
- Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255. DLRLC
- În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55. DLRLC
- 1.1. A deveni mai hotărât. DLRLC
-
etimologie:
- verseny „luptă”. DEX '09 DEX '98