opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

ÎNVERGARE, învergări, s. f. Acțiunea de a înverga. – V. înverga.

ÎNVERGARE, învergări, s. f. Acțiunea de a înverga. – V. înverga.

învergare sf [At: LTR / Pl: ~gări / E: înverga] (Mrn) Fixare a pânzei pe o vergă.

ÎNVERGARE s.f. Acțiunea de a înverga și rezultatul ei. [< înverga].

ÎNVERGA, înverg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din it. invergare.

ÎNVERGA, înverg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din it. invergare.

înverga vt [At: DN3 / Pzi: înverg / E: it invergare] (Mrn) A fixa pânza pe o vergă.

ÎNVERGA vb. I. tr. (Mar.) A fixa pînza pe o vergă. [P.i. înverg. / cf. it. invergare, fr. anverguer].

ÎNVERGA vb. tr. (mar.) a fixa vela pe o vergă. (< it. invergare)

Intrare: învergare
învergare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învergare
  • ‑nvergare
  • învergarea
  • ‑nvergarea
plural
  • învergări
  • ‑nvergări
  • învergările
  • ‑nvergările
genitiv-dativ singular
  • învergări
  • ‑nvergări
  • învergării
  • ‑nvergării
plural
  • învergări
  • ‑nvergări
  • învergărilor
  • ‑nvergărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înverga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înverga
  • ‑nverga
  • învergare
  • ‑nvergare
  • învergat
  • ‑nvergat
  • învergatu‑
  • ‑nvergatu‑
  • învergând
  • ‑nvergând
  • învergându‑
  • ‑nvergându‑
 singular plural
  • învergă
  • ‑nvergă
  • învergați
  • ‑nvergați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverg
  • ‑nverg
 (să)
  • înverg
  • ‑nverg
  • învergam
  • ‑nvergam
  • învergai
  • ‑nvergai
  • învergasem
  • ‑nvergasem
a II-a (tu)
  • învergi
  • ‑nvergi
 (să)
  • învergi
  • ‑nvergi
  • învergai
  • ‑nvergai
  • învergași
  • ‑nvergași
  • învergaseși
  • ‑nvergaseși
a III-a (el, ea)
  • învergă
  • ‑nvergă
 (să)
  • înverge
  • ‑nverge
  • înverga
  • ‑nverga
  • învergă
  • ‑nvergă
  • învergase
  • ‑nvergase
plural I (noi)
  • învergăm
  • ‑nvergăm
 (să)
  • învergăm
  • ‑nvergăm
  • învergam
  • ‑nvergam
  • învergarăm
  • ‑nvergarăm
  • învergaserăm
  • ‑nvergaserăm
  • învergasem
  • ‑nvergasem
a II-a (voi)
  • învergați
  • ‑nvergați
 (să)
  • învergați
  • ‑nvergați
  • învergați
  • ‑nvergați
  • învergarăți
  • ‑nvergarăți
  • învergaserăți
  • ‑nvergaserăți
  • învergaseți
  • ‑nvergaseți
a III-a (ei, ele)
  • învergă
  • ‑nvergă
 (să)
  • înverge
  • ‑nverge
  • învergau
  • ‑nvergau
  • învergară
  • ‑nvergară
  • învergaseră
  • ‑nvergaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învergare, învergărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înverga. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi înverga DEX '09 DEX '98 DN

înverga, învergverb

  • 1. marină A fixa pânza pe o vergă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.