2 definiții pentru înveninătură
Explicative DEX
înveninătură sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: învenina + -(ă)tură] (Rar) 1 Înveninare (2). 2 (Fig) Pornire pătimașă. 3 Supărare mare.
Arhaisme și regionalisme
înveninătură s.f. (înv. și pop.) aprindere pătimașă, amărâre, supărare mare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înveninătură
înveninătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)