2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVEDERAT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera.

ÎNVEDERAT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera.

învederat, ~ă [At: MARCOVICI, D. 320/12 / Pl: ~ați, ~e / E: învedera] (Liv) 1-4 (Într-un mod) care se poate (vedea sau) înțelege bine Si: clar, deslușit, evident, limpede, vădit. 5 Adus la cunoștința publică.

ÎNVEDERAT, -Ă, învederați, -te, adj. Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident, neîndoios. Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569. Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228. ◊ (Adverbial) Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185.

învederat a. 1. ce se poate vedea cu ochii; 2. ce se poate înțelege cu mintea.

ÎNVEDERA, învederez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face vizibil, clar, evident. ♦ Tranz. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. – În + vedere.

ÎNVEDERA, învederez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face vizibil, clar, evident. ♦ Tranz. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. – În + vedere.

învedera [At: DOSOFTEI, V. S. 90 / Pzi: ~rez / E: în- + vedere] 1-2 vtr (Ccr) A (se) face vizibil. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni evident Si: a (se) dovedi, a (se) evidenția. 5 vt (Rar) A face cunoscut Si: a prezenta. 6 vi (Ban) A lumina.

vedera [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XXI, 71 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: vedere1] 1 vi (Ban; Trs) A lumina. 2 vt (Înv) A da la iveală. 3 vt (Înv) A scoate în evidență. 4 vr (Înv) A se imagina într-o anumită situație, într-o anumită postură Si: a se vedea (178).

ÎNVEDERA, învederez, vb. I. 1. Tranz. A face să se înțeleagă bine, clar; a arăta în mod evident, a demonstra; a descoperi. Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. ◊ Refl. pas. Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22. Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361. 2. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642. – Variantă: vedera (CONACHI, P. 41, HODOȘ, P. P. 214) vb. I.

ÎNVEDERA vb. tr., refl. a (se) face vizibil, evident, clar; a (se) releva. (< în- + vedere)

A ÎNVEDERA ~ez tranz. 1) A face să fie clar; a arăta în mod evident; a demonstra. Opera lui ~ează un talent veritabil. 2) rar (acțiuni sau rezultate ale acestora) A face să devină cunoscut; a aduce la cunoștință. /în + vedere

învederà v. a pune în vedere, a demonstra până la evidență.

învederéz v. tr. (d. vedere). L. V. Arăt, vădesc, scot în evidență. Adj. Învederat. Evident, vădit. – La Dos. și Con. ved-. V. real, aĭevea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învedera, pl. învederate

învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învederată, pl. învederate

învederat (vizibil, evident) adj. m., pl. învederați; f. sg. învederată, pl. învederate

învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 învederea; conj. prez. 1 sg. să învederez, 3 să învedereze

învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învederea

învedera vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 sg. și pl. învederea

vedera vb., ind. prez. 1 sg. vederez, 3 sg. și pl. vederea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVEDERAT adj. 1. v. clar. 2. v. evident.

ÎNVEDERAT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 2. evident, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)

ÎNVEDERA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

învedera vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vedera, vb. intranz. – v. videra („a lumina”).

vedera, vb. intranz. – v. videra.

Intrare: învederat
învederat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învederat
  • ‑nvederat
  • învederatul
  • învederatu‑
  • ‑nvederatul
  • ‑nvederatu‑
  • învedera
  • ‑nvedera
  • învederata
  • ‑nvederata
plural
  • învederați
  • ‑nvederați
  • învederații
  • ‑nvederații
  • învederate
  • ‑nvederate
  • învederatele
  • ‑nvederatele
genitiv-dativ singular
  • învederat
  • ‑nvederat
  • învederatului
  • ‑nvederatului
  • învederate
  • ‑nvederate
  • învederatei
  • ‑nvederatei
plural
  • învederați
  • ‑nvederați
  • învederaților
  • ‑nvederaților
  • învederate
  • ‑nvederate
  • învederatelor
  • ‑nvederatelor
vocativ singular
plural
vederat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vederat
  • vederatul
  • vederatu‑
  • vedera
  • vederata
plural
  • vederați
  • vederații
  • vederate
  • vederatele
genitiv-dativ singular
  • vederat
  • vederatului
  • vederate
  • vederatei
plural
  • vederați
  • vederaților
  • vederate
  • vederatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învedera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învedera
  • ‑nvedera
  • învederare
  • ‑nvederare
  • învederat
  • ‑nvederat
  • învederatu‑
  • ‑nvederatu‑
  • învederând
  • ‑nvederând
  • învederându‑
  • ‑nvederându‑
singular plural
  • învederea
  • ‑nvederea
  • învederați
  • ‑nvederați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învederez
  • ‑nvederez
(să)
  • învederez
  • ‑nvederez
  • învederam
  • ‑nvederam
  • învederai
  • ‑nvederai
  • învederasem
  • ‑nvederasem
a II-a (tu)
  • învederezi
  • ‑nvederezi
(să)
  • învederezi
  • ‑nvederezi
  • învederai
  • ‑nvederai
  • învederași
  • ‑nvederași
  • învederaseși
  • ‑nvederaseși
a III-a (el, ea)
  • învederea
  • ‑nvederea
(să)
  • învedereze
  • ‑nvedereze
  • învedera
  • ‑nvedera
  • învederă
  • ‑nvederă
  • învederase
  • ‑nvederase
plural I (noi)
  • învederăm
  • ‑nvederăm
(să)
  • învederăm
  • ‑nvederăm
  • învederam
  • ‑nvederam
  • învederarăm
  • ‑nvederarăm
  • învederaserăm
  • ‑nvederaserăm
  • învederasem
  • ‑nvederasem
a II-a (voi)
  • învederați
  • ‑nvederați
(să)
  • învederați
  • ‑nvederați
  • învederați
  • ‑nvederați
  • învederarăți
  • ‑nvederarăți
  • învederaserăți
  • ‑nvederaserăți
  • învederaseți
  • ‑nvederaseți
a III-a (ei, ele)
  • învederea
  • ‑nvederea
(să)
  • învedereze
  • ‑nvedereze
  • învederau
  • ‑nvederau
  • învedera
  • ‑nvedera
  • învederaseră
  • ‑nvederaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vedera
  • vederare
  • vederat
  • vederatu‑
  • vederând
  • vederându‑
singular plural
  • vederea
  • vederați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vederez
(să)
  • vederez
  • vederam
  • vederai
  • vederasem
a II-a (tu)
  • vederezi
(să)
  • vederezi
  • vederai
  • vederași
  • vederaseși
a III-a (el, ea)
  • vederea
(să)
  • vedereze
  • vedera
  • vederă
  • vederase
plural I (noi)
  • vederăm
(să)
  • vederăm
  • vederam
  • vederarăm
  • vederaserăm
  • vederasem
a II-a (voi)
  • vederați
(să)
  • vederați
  • vederați
  • vederarăți
  • vederaserăți
  • vederaseți
a III-a (ei, ele)
  • vederea
(să)
  • vedereze
  • vederau
  • vedera
  • vederaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învederat, învederaadjectiv

  • 1. (și) adverbial Care se poate vedea sau înțelege bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569. DLRLC
    • format_quote Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228. DLRLC
    • format_quote Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185. DLRLC
etimologie:
  • vezi învedera DEX '09 DEX '98

învedera, învederezverb

  • 1. livresc A (se) face vizibil, clar, evident. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A face cunoscut. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: prezenta
      • format_quote Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642. DLRLC
etimologie:
  • În + vedere DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic