2 definiții pentru întregătate
Explicative DEX
întregătate sf [At: (a. 1683) PAREMII, ap. CP 216/31 / Pl: ~tăți / E: întreg + -ătate] 1-2 (Înv) Întregime (1-2).
Arhaisme și regionalisme
întregătate s.f. (înv.) întregime, desăvârșire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întregătate
întregătate substantiv feminin
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)