3 definiții pentru întregăciune
Explicative DEX
întregăciune sf [At: BIBLIA (1688), ap. CP 221/7 / Pl: ~ni / E: întreg + -ăciune] 1-2 (Înv) Întregime (1-2).
întregăcĭúne f. Vechĭ. Parte sănătoasă (în trup).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
întregăciune s.f. (înv.) întregime.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întregăciune
întregăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)