2 intrări
11 definiții
- explicative DEX (5)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (2)
Explicative DEX
întreciocnire sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 91 / Pl: ~ri / E: întreciocni] 1 (Crp) Lovire unul de altul. 2 (Fig) Contrazicere.
întreciocni vr [At: MACEDONSKI, O. II, 257 / Pzi: ~nesc / E: între + ciocni] (Crp) 1 A se lovi unul de altul. 2 (Fig) A se contrazice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTRECIOCNI, întreciocnesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ciocni unul cu altul; fig. a se contrazice. – Din între1- + ciocni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
întreciocnì v. 1. a (se) ciocni unul cu altul; 2. fig. a se contrazice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*întrecĭocnésc (mă) v. refl. (după fr. s’ntrechoquer). Mă cĭocnesc cu saŭ între: trenurile s’aŭ întrecĭocnit (corect rom. e s’aŭ cĭocnit unu cu altu saŭ între ele).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ÎNTRECIOCNIRE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întreciocnire s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTRECIOCNI vb. v. ciocni, izbi, lovi, tampona.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întreciocni vb. v. CIOCNI. IZBI. LOVI. TAMPONA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
întreciocnire s.f. 1. ciocnire reciprocă. 2. (fig.) contrazicere.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întreciocni vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V401) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
întreciocnire, întreciocnirisubstantiv feminin
întreciocni, întreciocnescverb
-
- 1.1. A se contrazice. DLRMsinonime: contrazice
-
etimologie:
- între- + ciocni DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.