2 definiții pentru întrebuințător
Explicative DEX
întrebuințător, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: întrebuința + -(ă)tor] (Rar) Persoană care întrebuințează (1) ceva.
Arhaisme și regionalisme
întrebuințător, întrebuințătoare, adj. (înv.) care întrebuințează, care folosește.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întrebuințător
întrebuințător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)