4 definiții pentru întorțel
Explicative DEX
întorțél, V. tortel.
tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ÎNTORȚEL s. v. cuscută, torțel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întorțel s. v. CUSCUTĂ. TORȚEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: întorțel
întorțel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)