2 definiții pentru întorsător
Explicative DEX
întorsător sn [At: H II, 87 / Pl: ~oare / E: întors + -(ător)] (Țes) Vârtej.
Arhaisme și regionalisme
întorsător, întorsătoare, s.n. (înv.) vârtej.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întorsător
întorsător substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)