opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

ÎNTORCĂTOR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. – Întoarce + suf. -ător.

ÎNTORCĂTOR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. – Întoarce + suf. -ător.

întorcător, ~oare a [At: (a. 1600-1650) GCR. I, 137/4 / Pl: ~i, ~oare / E: întoarce + -(ă)tor] 1 a Care se întoarce. 2 sn (Țes) Întinzător (7). 3 sn (Ast; pop) Tropic. 4 sf (Țes) Întinzător (10). 5 sf Plantă nedefinită mai îndeaproape.

ÎNTORCĂTOR, întorcătoare s. n. Piesă a războiului de țesut, în formă de băț lung, cu care se strînge pe sulul dinainte pînza țesută.

întorcător n. întinzător.

Ortografice DOOM

întorcător s. n., pl. întorcătoare

întorcător s. n., pl. întorcătoare

întorcător s. n., pl. întorcătoare

Sinonime

ÎNTORCĂTOR s. v. slobozitor.

ÎNTORCĂTOR s. (TEHN.) întinzător, slobozitor, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. și Bucov.) pochiheci, (Olt. și Ban.) zatcă. (~ la războiul de țesut.)

Arhaisme și regionalisme

întorcătoare s.f. (reg.) amnar.

Intrare: întorcătoare
întorcătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorcătoare
  • ‑ntorcătoare
  • întorcătoarea
  • ‑ntorcătoarea
plural
  • întorcători
  • ‑ntorcători
  • întorcătorile
  • ‑ntorcătorile
genitiv-dativ singular
  • întorcători
  • ‑ntorcători
  • întorcătorii
  • ‑ntorcătorii
plural
  • întorcători
  • ‑ntorcători
  • întorcătorilor
  • ‑ntorcătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: întorcător
întorcător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorcător
  • ‑ntorcător
  • întorcătorul
  • întorcătoru‑
  • ‑ntorcătorul
  • ‑ntorcătoru‑
plural
  • întorcătoare
  • ‑ntorcătoare
  • întorcătoarele
  • ‑ntorcătoarele
genitiv-dativ singular
  • întorcător
  • ‑ntorcător
  • întorcătorului
  • ‑ntorcătorului
plural
  • întorcătoare
  • ‑ntorcătoare
  • întorcătoarelor
  • ‑ntorcătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întorcător, întorcătoaresubstantiv neutru

  • 1. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încordător întinzător
etimologie:
  • Întoarce + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.