opțiuni
  • info

14 definiții pentru întipări

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTIPĂRI, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

ÎNTIPĂRI, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

întipări [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 505/3 / Pzi: ~resc / E: în- + tipări] 1 vt (Înv) A tipări. 2 vta (Înv) A reflecta. 3-4 vtr A lăsa urmă într-un material prin apăsare. 5-6 vtr (Fig) A se fixa în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică Si: a (se) imprima.

ÎNTIPĂRI, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima pe o suprafață (în urma unei apăsări); fig. a se fixa în minte (în conștiință, în inimă etc.). Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33. Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80. Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254.

A ÎNTIPĂRI ~esc tranz. A face să se întipărească; a imprima. /în + a tipări

A SE ÎNTIPĂRI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apăsare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, întâmplări) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se încrusta. ~ în minte. ~ în inimă. /în + a tipări

întipărì v. 1. a face cu tiparul o urmă pe ceva; 2. fig. a grava.

întipărésc v. tr. (d. tipar, ca și tipăresc). Las urmă apesînd: Îmĭ întipăresc talpa pe saŭ în nisip. Fig. Îmĭ întipăresc ceva în minte, îmĭ fixez bine în minte. V. refl. Las urme apesîndu-mă: talpa s’a’ntipărit pe nisip. Fig. Figura luĭ mi s’a întipărit în minte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întipăresc, 3 sg. întipărește, imperf. 1 întipăream; conj. prez. 1 sg. să întipăresc, 3 să întipărească

întipări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. întipărește, imperf. 3 sg. întipărea; conj. prez. 3 să întipărească

întipări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întipăresc, imperf. 3 sg. întipărea; conj. prez. 3 sg. și pl. întipărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTIPĂRI vb. 1. v. imprima. 2. (înv.) a-și tipări. (Își ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)

ÎNTIPĂRI vb. v. fixa, rămâne.

ÎNTIPĂRI vb. 1. a (se) imprima. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. (înv.) a-și tipări. (Își ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adînci pe fruntea lui.)

întipări vb. v. FIXA. RĂMÎNE.

Intrare: întipări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întipări
  • ‑ntipări
  • întipărire
  • ‑ntipărire
  • întipărit
  • ‑ntipărit
  • întipăritu‑
  • ‑ntipăritu‑
  • întipărind
  • ‑ntipărind
  • întipărindu‑
  • ‑ntipărindu‑
 singular plural
  • întipărește
  • ‑ntipărește
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întipăresc
  • ‑ntipăresc
 (să)
  • întipăresc
  • ‑ntipăresc
  • întipăream
  • ‑ntipăream
  • întipării
  • ‑ntipării
  • întipărisem
  • ‑ntipărisem
a II-a (tu)
  • întipărești
  • ‑ntipărești
 (să)
  • întipărești
  • ‑ntipărești
  • întipăreai
  • ‑ntipăreai
  • întipăriși
  • ‑ntipăriși
  • întipăriseși
  • ‑ntipăriseși
a III-a (el, ea)
  • întipărește
  • ‑ntipărește
 (să)
  • întipărească
  • ‑ntipărească
  • întipărea
  • ‑ntipărea
  • întipări
  • ‑ntipări
  • întipărise
  • ‑ntipărise
plural I (noi)
  • întipărim
  • ‑ntipărim
 (să)
  • întipărim
  • ‑ntipărim
  • întipăream
  • ‑ntipăream
  • întipărirăm
  • ‑ntipărirăm
  • întipăriserăm
  • ‑ntipăriserăm
  • întipărisem
  • ‑ntipărisem
a II-a (voi)
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
 (să)
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
  • întipăreați
  • ‑ntipăreați
  • întipărirăți
  • ‑ntipărirăți
  • întipăriserăți
  • ‑ntipăriserăți
  • întipăriseți
  • ‑ntipăriseți
a III-a (ei, ele)
  • întipăresc
  • ‑ntipăresc
 (să)
  • întipărească
  • ‑ntipărească
  • întipăreau
  • ‑ntipăreau
  • întipăriră
  • ‑ntipăriră
  • întipăriseră
  • ‑ntipăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întipări, întipărescverb

  • 1. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: imprima
    • 1.1. figurat A se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fixa incrusta rămâne
      • format_quote Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33. DLRLC
      • format_quote Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80. DLRLC
      • format_quote Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254. DLRLC
etimologie:
  • În + tipări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.