întinsoare¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 135 / V: (înv) ~tis~ / Pl: ~ori / E: întins¹ + -oare] (Rar) 1 (Înv) Poziție culcată a corpului, prosternat în fața cuiva Si: întinzătură (1). 2 (Înv) Tortură prin întinderea membrelor. 3 (Înv) Necesitate de a sta întins, ca urmare a unei boli. 4 (Înv) Schelet pe care se întind un cort sau pânzele unei ambarcații. 5 Unealtă care servește la întinderea unui lucru. 6 (Spc) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 7 (Spc) Zimți la război. 8 (Spc) Curea folosită de ciubotar. 9 (Spc) Parte a ferăstrăului. 10 (Înv) Melodie în muzica bisericească. 11 (Înv) Glas (în muzica bisericească). 12 (Înv) Intenție. 13 Spațiu larg Si: întindere. 14 Distantă. 15-16 Durată (lungă). 17 Mers grăbit, fără oprire. 18 (Îlav) Într-o ~ Fără întrerupere. 19 (Îlav) În goană Si: repede. 20 (Înv) Intenție.

întinsoare² sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ori / E: întins³ + -oare] (Reg) 1 Mâncare ciobănească, din lapte sau smântână (de oaie) cu făină sau mălai Si: întinzătură (1). 2 Sos de tocană, în care se poate muia pâine sau mămăligă.

ÎNTINSOARE, întinsori, s. f. 1. Loc întins, spațiu larg, întindere vastă. Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd. DUNĂREANU, CH. 55. Din codrii Găvanelor ieșim pe-ntinsoare de plaiuri, spre răsărit, pe sub «Gropile de aur» din muntele Bisoca. VLAHUȚĂ, O. AL. I 148. 2. Mers zorit, fără oprire. Încă două zile de întinsoare și ieșim la larg. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) într-una, fără întrerupere. Acești cai nu fug prea tare, însă merg într-o întinsoare șapte poște. SADOVEANU, F. J. 313. Și petrec într-o întinsoare Tot la umbră, la răcoare. ALECSANDRI, P. P. 314; b) repede, în goană. Să vă împrăștiați și, într-o întinsoare, să vă abateți în toate părțile, unde veți vedea cu ochii, să treziți pe boieri, să strigați la norod. SADOVEANU, O. I 249. 3. Durată neîntreruptă; p. ext. vreme lungă. Omăt și geruri au ținut-o o întinsoare, fără slăbire. SADOVEANU, P. S. 12. 4. (Rar) Întindere nervoasă a membrelor corpului. Un fel de lene amestecată cu slăbiciune... Un fel de leșin la inimă, amestecat cu întinsori, sau cam așa ceva. CREANGĂ, A. 93.

ÎNTINSOARE ~ori f. rar1) v. A ÎNTINDE și A SE ÎNTINDE. ◊ Într-o ~ a) fără încetare; întruna; b) repede. 2) rar Timp neîntrerupt; durată continuă. /întins + suf. ~oare

întinsoare f. 1. dilatare nervoasa a corpului: leșin amestecat cu întinsori CR.; 2. crucea de întins: ciobotarii cu întinsorile POP.

întinsoáre f., pl. orĭ (d. întind, întins). O unealtă de întins pelea la cizmărie. Întindere nervoasă a corpuluĭ: leșin amestecat cu întinsorĭ (Cr.). Într’o întinsoare, într’un suflet, într’un mers fără întrerupere: a plecat într’o’ntinsoare.

întisoare sf vz întinsoare

întinsoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsorii; pl. întinsori

întinsoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsorii; pl. întinsori

întinsoare s. f., g.-d, art. întinsorii; pl. întinsori

întinsoare¹ s.f. (pop., înv.) 1. întindere (de pământ). 2. (fig.) încordare, tensiune nervoasă. 3. unealtă de cizmărie pentru întins pielea.

întinsoare² s.f. (reg.) mâncare din smântână cu făină, bună pentru „întins” cu bucățele de pâine în ea.

întinsoáre, întinsori, s.f. (gastr.) (în expr.) Întinsoare de cir = sos preparat din cirul stors de pe mămăligă, înainte de a o amesteca. – Din întins „lungit” + suf. -oară.