O definiție pentru înteoișare
Arhaisme și regionalisme
înteoișare s.f. (reg.; despre carnea animalelor) întărire, transformare a mușchilor în țesuturi ațoase.
Intrare: înteoișare
înteoișare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)